Predealul este una dintre cele mai vizitate stațiuni turistice din România și asta s-a putut observa cu ochiul liber datorită cozii aproape interminabile de mașini, din timpul weekendului ce a trecut. Venim iarna sau vară, facem sute de fotografii în timp ce urcăm cu telescaunul, intrăm într-o cursă a check-in-urilor pe la hoteluri și restaurante și ne înghesuim să cumpărăm cele mai frumoase suveniruri – nimic mai frumos. Doar că locul poate deveni și mai interesant atunci când îi ascultăm povestea. Cu alte cuvinte, ne întrebăm: cum a apărut Predealul?

Pentru a-i afla povestea, am mers la Mănăstirea Predeal, situată la patru kilometri de centrul orașului, ce poartă hramul Sfântul Mare Ierarh Nicolae. „Aici a fost și, zic eu, că încă este vatra Predealului pentru că aici a luat totul ființa. Înainte se chema «Spre deal» pentru că din toate părțile se urca spre deal. Ulterior, a primit denumirea de Predeal”, își începe povestea preotul Teofil.

Ne aflăm în anul 1774, atunci când călugărul Ioanichie primește un lot de pământ de la Gheorghe Bibescu și începe să ridice o biserică din lemn și câteva chilii pentru călugări. În zonă încep să vină călugării și, alături de ei, apar și mocanii, și tâlharii. După opt ani, turcii trec prin zonă și distrug biserica fiindcă era creștin-ortodoxă. Călugării au început să ridice o altă biserică care, de data aceasta, a rezistat mai mult timp, până în 1818, când s-a distrus din cauza climei. Istoria ne spune că un an mai târziu, se începe ridicarea unei alte biserici, a treia la număr, pe același loc. Între timp, în jurul mănăstirii se construiește și o școală unde copiii din Predeal încep să descifreze tainele limbii române și ale științelor exacte. De asemenea, se construiește, în 1945, o a doua biserică, lângă cea deja există. Una mai mare și mai impunătoare.

Vechea școală de lângă Mănăstirea Predeal

A doua biserică din curtea mănăstirii, construită în 1945

Dintr-un locaș a lui Dumnezeu, biserica a fost transformată, în 1959, în cameră mortuară și, din cauza tonelor de lumânări aprinse și a parcursului istoric nu tocmai fericit, pictura a început să se degradeze și să se afume. Abia în anul 2007, biserica mai mică începe să fie reabilitată, iar pictura începe să prindă din nou culoare și formă. Un zugrav, dorind să se relaxeze, a mers în biserica nouă și a început să curețe o pictură care o înfățișa pe Sfânta Muceniță Filofteia. Atunci el nu a știut ce descoperire a făcut, însă, peste câțiva ani, predelenii au aflat, dintr-un noroc.

Cu portul popular pe pereții bisericii

Mănăstirea stațiunii continuă să influențeze istoria locului chiar și în prezent. Acum opt ani, oamenii locului au început un proces de „reînviere a tradițiilor” și au încercat să afle care sunt acele obiceiuri și lucruri care au definit Predealul de la început. S-a constat că stațiunea nu are un port popular al său, asta după ce s-a mers din casă în casă la cei mai bătrâni oameni. După cinci ani, o femeie din Bran, care a venit la slujba de duminică la Mănăstirea Predeal, a observat că Sfânta Muceniță Filofteia poartă un costum diferit, pe care se pot observa diverse elemente tradiționale.

De atunci, predelenii și-au găsit portul popular și au început să-și îmbrace copiii în hainele care duc cu mândrie nu doar istoria unei stațiunii, ci a unui popor întreg.

Foto: Ionuț Teoderașcu

Ultimele postari ale lui Ionuț Teoderașcu (vezi toate)