Lăudatul dascăl

A fost odată, pe meleagurile Țării Zarandului, o școală în care se vorbea foarte mult despre un anumit dascăl. Toată lumea știa de isprăvile lui. La un moment dat a început să vorbească întregul sat despre el și ușor, ușor i s-a dus veste în întreaga țară. Așa am auzit și eu despre el. Frumoase mai erau vorbele hangiului de la Moara cu Noroc și curios m-a mai făcut de isprăvile lui.

Am pornit cât am putut de repede spre locul unde îl puteam găsi. Drumul a fost lung și am ajuns mai greu decât aș fi crezut dar odată ajuns, am fost primit cu brațele deschise:
– Intră tinere, casa mea se bucură mereu de oaspeți.
– Mulțumesc, Ziggy e numele meu.
– Știu, hangiul cel priceput a avut grijă să mă anunțe de această vizită.
– Mă bucur. Am auzit multe despre isprăvile dumitale. Am venit să aflu ce e adevărat și ce nu.
– Nu e mare lucru Ziggy, am făcut și eu ce am putut pentru mai bunul mers al școlii. Asta m-a ajutat pe mine și pe cei de acolo să ne facem treaba mai bine. Copii vin mai cu drag și învață mai ușor.
– Nu vă deranjează că toată lumea vorbește și povestește tot felul de lucruri?
– De ce să mă deranjeze? Nu am nimic de ascuns, fac ce îmi place și o fac din pasiune. Consider că atunci când faci ceva măreț, nu trebuie să păstrezi doar pentru tine. Trebuie să spui mai departe, să afle cât mai mulți. Poate așa o să fie ajutați și alții. Poate cineva urmează exemplul și face la fel. M-aș bucura să aud despre alții că fac ceea ce am făcut și eu.
Discuția s-a întins pe multe ore. Am băut câte un pahar de apă rece de izvor și am împărtășit multe lucruri unul de la altul. A preluat lucruri de la tatăl său, își cunoaște rădăcinile și si-a construit propria identitate pe un fundament puternic.

Înainte să ne luăm rămas bun, ne-am strâns de câteva ori mâinile, am decis să păstrăm legătura și mi-a mai spus încă o dată un lucru. A spus ca atunci când fac ceva demn de laudă, eu să fiu primul care spune ce am făcut și să nu aștept în tăcere pe alții să observe.