Cetatea de la Groseni

Se pare că județul Arad are printre cele mai multe fortificații ce atestă faptul că aici ar fi trăit strămoșii noștri. La ruinele cetății dacice de la Groșeni, au fost descoperite diferite unelte de lucru și cioburi de ceramică.

Denumirea dealului de la Groșeni poartă denumirea de Jidovina, care, spun etnologii, vine de la cuvântul jidov, care înseamnă om puternic, înalt și colorat (adică nu cu pielea albă). S-au stabilit concluzii similare cu cele de la ruinele de la Clit.

Ca să ajungi pe platoul de sus al Jidovinei, să fii pregătit fizic. Sunt pante foarte abrupte și greu de urcat, tocmai pentru a împiedica atacuri violente din partea dușmanilor.

[mashshare]

ZiggY

Amintiri strămoșești

Mă aflu cercetând o veche civilizație. Urmele ascunse ale poporului ce a trăit de mult aici parcă iau din nou contur și formă pentru mine…

Îmi apar înainte un bărbat și o femeie cu chipurile pline de fericire. Sunt înconjurați de un grup mare de oameni care zâmbesc și îi însoțesc cu petale de flori și muzică. Din câte mi-am putut dat seama, tinerii erau proaspăt căsătoriți, însă nu purtau hainele care se poartă acum și nici verighete nu aveau. În schimb, hainele simple, lejere și curate le dădeau un aer de zei.

Se țin de mână și privesc la mantia de bogăție verde ce se arată înaintea lor. Ceva le atrage atenția și astfel, încep să se îndepărteze de grup. Pășesc în direcția unui copac cu flori roz, delicate și cu un parfum dulceag. Se apropie de curtea în care era acel copac și bat la ușă. Le răspunde o femeie plină de aceeași bucurie pe chipul ei. Îi invită înăntru și le oferă câteva semințe ale acelui copac.
Merg mai departe și povestea se repetă, doar că pentru un alt soi de copac, apoi pentru câteva soiuri de flori, apoi pentru legume și apoi pentru câțiva pui de animale și păsări. Era ceva mistic în ce făceau. Parcă erau la cumpărături de semințe. Ce mi-a atras atenția a fost bunăvoința oamenilor de a oferi acele semințe gratuit și libertatea de alegere a celor doi care cădeau împreună de acord asupra lucrurilor din jur ce-i atrăgeau. Colaborau perfect împreună.

Spre sfârșit, după ce plantează semințele, cei doi se retrag într-o colibă modestă din nuiele. Îi pot vedea discutând despre curtea și casa ce le vor clădi împreună. Amândoi gesticulau cu mult foc, până se decid să se pună la culcare. Adorm unul în brațele celuilalt, cu același chip umplut de fericire.
Imaginea dinaintea mea se schimbă brusc și văd acum casa cea nouă și frumos ridicată, înconjurată de natură, cu natură pe ea chiar, curtea și grădina frumos aranjate, și doi copii mergând de-a bușilea printre iarba cea fină și deasă, perfectă pentru ca cei doi să se joace liniștit. Zâmbesc. Simt eu însumi o trăire de împlinire profundă și surprind fericitul cuplu făcându-mi din mână cu ochii senini și limpezi.

Strămoșilor, aceste imagini pe care le văd înaintea ochilor, sunt doar amintiri ale locurilor, sau un mesaj important pentru viitoarele cupluri ce vor să întemeieze o familie?

Echipa Zig Zag prin România