Țara Zărandului-un tărâm al bogăției și al poveștilor explorat cu pasiune

Meleagurile poporului de la care învăț sunt o întruchipare a prosperității pe care zeii au hărăzit-o ca moștenire oamenilor. Călătoria în Zig Zag îmi arată zilnic acest lucru!
Munți semeți, câmpii întinse și fertile, cursuri de apă, oameni primitori și povești bune sunt doar câteva lucruri care conturează moștenirea zeilor.

Țara Zărandului este ținutul care cuprinde toate aceste lucruri. Prea puțini sunt cei care îi cunosc secretele. Tare m-am bucurat când am aflat că există un domn în Ineu care s-a dedicat să scrie o carte, timp de patru ani. Subiectul? Țara Zarandului Însăși. Povestea lui e cu atât mai interesantă pentru că nu e istoric ci inginer chimist. Pe istoricul care a scris despre reforma agrară l-a mânat pasiunea pentru viața țăranilor. Pe el îl ghida dragostea pentru acest ținut în care s-a născut și a copilărit. Nu îl găsisem încă dar aveam o presimțire că drumurile noastre se vor întâlni.
Cum nimic nu este întâmplător…am mers într-o zi senină în centrul orașului ca să aflu mai multe despre oraș. Ajung la biblioteca Ineului unde bibliotecara s-a arătat foarte amabilă. Îmi arată la un moment dat chiar Ţara Zarandului, cartea domnului de care povesteam.
– Îl cunosc Ziggy. Îl pot anunţa. Foloseşte cutiuţa vorbitoare iar într-un sfert de ceas omul a venit să mă cunoască. Abia venise de la un concurs de magiun de pe meleagurile poporului de la vest de Arad. Magiunul bun de prune este o altă pasiune a sa.
Avea sprâncenele groase, privirea ageră şi pătrunzătoare iar tonul hotărât îl făcea să semene cu un pedagog bun.
– Mă bucur să vă cunosc, îi spun eu respectuos.
– Ziggy, de asemenea, îmi pare tare bine că mai este cineva care vrea să cunoască frumuseţile Ţării Zărandului. Ţi-ar lua mai mult decât o săptămână să explorezi zona, dar să vedem ce putem face.
Povestea sa a pornit cu satul natal Chisindia despre care scria.
– E ciudat cum funcţionează viaţa, adăugă el cu afecţiune, dar în cercetările mele îmi apăreau constant informaţii despre toată Ţara Zarandului. Eroi, legende, biserici, monumente…frumuseţile erau la tot pasul. Parcă zeii mă ghidau prin semne să onorez această chemare.
Făcu o pauză şi zâmbi.
– Ziggy, întotdeauna să-ţi urmezi chemarea inimii, indiferent care ar fi ea. Te va conduce către aventuri extraordinare .
Aşa a început o poveste despre traseul bisericilor vechi de lemn din satele plantate pe malurile Crişului Alb.
– Sunt biserici de 4 secole în care oamenii mai vin încă să se roage băiete. Picturile, chiar şi şterse de timp încă te cuceresc cu unicitatea lor.
A continuat cu istoria locului şi meşteşugurile pe care oamenii bătrâni încă le mai păstrează: olăritul, ţesăturile sau furcile.
Din când în când se oprea asupra cărţii:
– Are multe informaţii de specialitate, cifre şi date dar am vrut să fie şi umană în acelaşi timp. I-am adăugat imagini şi vorbe mai simple. Eu nu sunt un expert în istorie. Nu am reinventat roata. Totuşi, am făcut o sinteză din noianul de informaţii astfel încât omul de rând să poată înţelege tainele acestui ţinut de poveste.
– De ce se numeşte Ţara Zărandului ? Curiozitatea mă făcea să fierb de nerăbdare.
– Pentru că Zarand se traduce ca fiind aur. E chiar Ţara Aurului!
– De la recolte?
– Nu Ziggy. Pe aceste meleaguri au fost multe mine de aur. S-a extras preţioasa materie din măruntaiele pământului vreme de sute de ani. Încă mai sunt mine, dar puţini ştiu de ele.
Eram copleşit de admiraţie, ascultând câte are de oferit acest ţinut.
Nu a uitat să povestească de cele trei cetăţi: Şiria, Ineu şi Dezna, despre conacurile foştilor nobili moşieri, despre apa termală din Moneasa sau zecile de monumente.
– Nu îmi imaginam că sunt atâtea de văzut aici!
– Sunt multe de văzut Ziggy. Multe tradiţii au dispărut deja. Eu vreau cel puţin să le amintesc oamenilor de ele. Informaţiile se pierd dacă nu se scriu. Târgul de slugi de la Chisindia era ceva unic în Ţara Zărandului. Oamenii veneau şi se tocmeau pentru slugi noi pentru casă şi lucrul pâmântului.
Trecuse mai bine de o oră. Programul bibliotecii se terminase dar noi am rămas să povestim acolo despre bogăţiile pe care le-a descoperit.
– Ziggy, nu sunt istoric, dar călătoriile şi studiile pentru scrierea cărţii m-au învăţat enorm de multe. Cert e faptul că poţi învăţa orice abilitate atunci când un scop mai înalt te animă. Eu am vrut să se ştie mai multe despre Ţara Zărandului!
– Cred că aţi reuşit, îi spun eu cu simpatie.
Drumurile noastre se despărţeau. Munca sa lasă o urmă pe care timpul nu o poate şterge!