Cum aducem o schimbare?

A fost odată, într-un oraș de pe cursul unei mare ape, un tânăr. Și era foarte decis tânărul nostru să schimbe lumea. Se gândi el ce se gândi, până îi veni o idee. Se hotărî să îi ajute pe oameni să își cunoască trecutul. Consideră că acest lucru o să le facă să nu mai repete anumite greșeli care s-au repetat de-a lungul istoriei.

Într-o zi, pe când mă plimbam pur și simplu, am văzut o adunătură de oameni lângă un monument dintr-o piață mare.
– Ce să se întâmple acolo? gândeam eu.
M-am apropiat ca să văd despre ce e vorba și am văzut pe acest tânăr vorbind mulțimii. Vorbea repede și cu o voce puternică, de parcă zici că ar fi fost pe fugă. Se simțea o teamă în glasul lui.
– Despre ce vorbește? întreb pe un curios care privea de la distanță.
– Zice că dacă vrem o schimbare trebuie să ne răsculăm. Povestește despre răscoala de care se amintește și pe monumentul de deasupra lui.
– O fi întreg la minte? zice un alt trecător.
– Sigur are o problemă pruncul. Nu ai treabă acasă? strigă unul mai bătrân.
Lumea venea și pleca, nimeni nu stătea să îl asculte până la capăt sau să îl întrebe ce vrea de fapt. Unii îl înjurau, alții îl trimiteau acasă frumos iar alții nici nu îl băgau în seama. El însă continua să vorbească. Parcă era un aparat care nu tace. Văzând agitația nici eu nu am mai stat. M-am gândit să caut un meșteșugar din zonă și să îl întreb cam ce are nevoie orașul acesta, la nivel de meșteșuguri. Un gând mă bătea să mă apuc de ceva cât timp mai stau pe aici.

Am fost direcționat spre o anumită casă și am pornit în treaba mea. Pe drum încă auzeam în spate cu vorbește acel tânăr. Auzeam, însă și cum era batjocorit și i se spuneau tot felul de vorbe. Ciudat om, îmi spun. Oare cât o să reziste acolo. Pe măsură ce mă apropiam de casa cu pricina, am început să uit de el și să mă concentrez pe întâlnirea cu meșteșugarul.