Meșteritul Fierului, tradiţie și artă veche în satul Hălmăgel

După ore în care înveţi arta olăritului, secretele longevităţii și principele comunităţii, Spiritul Moţilor Crișeni mă conduce către omul de fier al satului Hălmăgel.

– Tinere călător Ziggy, mergi și întâlnește unul ultimii făuritori și meșteri ai fierului.

– Mărite Spirit, spui de vestitul meșter Romania? unde zi și noapte spun sătenii că trudește în atelierul său. -Da, tinere învăţăcel de tradiţie, obiceiuri, spuse Spiritul Arădean. Pornind și îndrumat de câţiva săteni de-ai locului, ajung pe un drum pietruit, unde ar fi casa meșterului chiar la capătul uliţei. Nu aveai cum să ratezi casa meșterului fierar, fiindcă diversitatea uneltelor folosite de la lucratul Pământului precum plug-uri, până la lăzi de dălţi, nicovale, capul unei sape folosită la îngrijirea culturilor erau foarte atent lucrate, de parcă își așteptau noi stăpâni să le cumpere.

– Meșter Romania, cum și de ce fierul? Răspunsul vine:

– L-am îndrăgit de mic, chiar de nu este cel mai ușor meșteșug. Dar bucuria de a participa la creearea unui obiect cu care te ajuti sa faci recoltă mai bună, să îţi întreţii cele rupte sau în orice fel de construcţii, mă mulţumește și capăt o satisfacţie. Ajutat și de soţie în meșteșugul cu fierul, e o altă bucurie pentru el spunând: “Dacă vrei să mergi repede,mergi singur.Dacă vrei să mergi mai încet dar mai mulţi bine la final, mergi cu mai mulţi”

– De câţiva ani de când doar pasiunea mea o fac, nici nu simt că trec anii, ba mai mult sunt mai tânăr, îmi spuse meșterul Romania sau Remus cum îi spun apropiaţii. După o demonstraţie reală în atelier, îmi zice: “ Sper ca niciodată să nu dispară, meșteșugurile, altfel noi vom fi înlocuiţi de roboţi, tehnologie”. Iau aminte această vorbă spusă îmi iau rămas bun, cu promi- siunea că voi fi unul din cei care vor încuraja această artă.