III.

copac cu flori ciresVremea de afară încă te mai invita la o plimbare… Mugurașii monitorizau drăgălaș activitatea dimprejur și se pregăteau, din clipă în clipă, pentru „marea deschidere”. Dumitru și cu mine am rămas ultimii la masă. Am început să vorbim despre viitoarele noastre case, despre sere, despre fotografie și simplitate.

– Bună mai e mâncarea de aici… spune el, pe un ton meditativ, la un moment dat.

Desigur că și subiectul mâncării era în discuție. Doar că fiind un subiect de primă clasă, nu am mai considerat necesar să-l menționez. E de la sine înțeles că atunci când stai la o pensiune ca aceasta, unde totul este de casă, făcut de mâna omului gospodar, parcă și mâncarea prinde arome mult mai savuroase. Nu degeaba i se spune… Paradis!

– Ai observat că mâncarea de casă e mai bună spre deosebire de cea de la restaurant? Nu știu dacă zilele astea am mâncat mai mult pentru că e gustoasă mâncarea sau chiar mi-o fi fost foame de la aerul curat de munte.

– Da, e bună mâncarea… am verbalizat eu lent, în timp ce-mi mângâiam cu grijă burtica satisfăcută de ciupercile de pădure.

– Parcă m-aș întinde într-un hamac acum, să stau sub căldura razelor de soare… Ai văzut că are suport de hamac?

hamac

– Nu, n-am văzut.

– Trebuie să aibă și hamacul, doar să-l cerem.

– Dar ce zici de o plimbare cu barca? Mâine e zi de drumeție toată ziua. Azi avem programul mai aerisit și mi-aș putea exersa și eu brațele. Am chef să vâslesc!

Am stat ce-am mai stat, în scrânciob ne-am mai legănat, ca până la urmă să luăm vâslele în mână și să pornim pe Lotru. Era cald, cerul senin și doar câțiva nori pufoși, lăptoși care te invitau când la somn, când la meditație. Acum, unii spun că nu e mare diferență între cele două…

Bărcuța de lemn ne făcea să ne simțim ca niște bebeluși în leagăn. Nu de puține ori a trebuit să fim atenți la echilibru. Mai ales atunci când făceam schimb de posturi în mijlocul râului – de la văslaș, la gură-cască și invers: de la gură-cască la vâslaș.

flori de cires

A fost superb! Ieșirea pe Lotru mi-a dezghețat toți porii. Proaspăt ieșită de sub tutela iernii, din hibernare, am simțit din nou bucuria spațiilor larg deschise, inundate de căldura soarelui și prospețimea vântului de primăvară. Am acostat din nou la pontonul pensiunii Paradis cu un maldăr de peturi și sticle, pe care le-am găsit ori plutind pierdute pe apă, către necunoscutul confuz și rece, ori naufragiate pe unul din malurile înverzite, pline de vaci care rumegau în liniștea ierbii lor.

Ziua se dovedise a fi una plină de viață și… savoare. Ne-am pus la cină, la o mămăliguță caldă cu brânză sărată și smântânică de casă. Apoi, țup în pătuț! Eram la un „sforăit” de somn, cu obrajii încă înfierbântați de soare, capul pe pernă și corpul învelit de plăpumioară, când am șoptit un dulce…

– Noapte bună, Adelina!

– Noapte bună, îmi șoptește colega mea de cameră.

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Locuri de poveste, pe care o vom lansa oficial pe 27 aprilie, la evenimentul Zig Zag prin Vâlcea.

Participarea ta alături de comunitatea din județul Vâlcea va însemna un pas înainte în evoluția turismului românesc. Te așteptăm cu drag și entuziasm! 😀

Laura și Echipa Zig Zag! 😀

p.s.: Nu ai citit, încă, partea a doua din capitolul III? Intră AICI!

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România