Voineasa va rămâne în memoria noastră prin, ce crezi? Schiat, desigur!

happy pe partie

Imaginează-ți că am prins-o chiar în ultima zi! Da. A fost ultima zi (9 aprilie) în care vremea ploioasă a mai permis activității sportive de pe pârtie să se desfășoare corespunzător. Imediat ce ne-am cazat la Pensiunea Bella Venere, ne-am acordat o noapte de odihnă pentru aproape 3h de pârtie.

A doua zi am luat micul dejun la pensiune cu energizant natural: miere proaspătă direct din fagure (pluteau bucăți din acelea gumoase de fagure). Ea ne-a mângâiat stomacul, ne-a aranjat bine nivelul de glicemie și sperăm că ne-a uns nițel și genunchii. Schiatul este un sport care solicită foarte mult picioarele…alpina ski vidra

Iar fără un echipament adecvat, ajungi direct în copac! 😀 Din punctul acesta de vedere ne bucurăm că n-am avut probleme (mă refer la echipament). Diana și Sorin de la AlpinaSkiVidra ne-au „aranjat” de jos până sus, în funcție de experiența fiecăruia pe schiuri: de la „zero barat”, la intermediar.

Pârtia Transalpina a fost proiectată să devină cel mai performant domeniu schiabil din România. A reușit? Personal, m-a surprins plăcut. Am mai schiat la Vatra Dornei (jud. Suceava) și la Toplița (jud. Harghita), dar nu se compară cu ce este aici. Vorbim de o lungime totală de 6 km (pârtia Mioarele), dotată cu o telegondolă performantă de aproape 3 km lungime și o altitudine între 1350 m (baza pârtiei) și 2000 m (vf. Bora).

Eu sunt de nivel intermediar la schi. Cosmina, Marian și Radu sunt „zero barat”, Dumitru e intermediar (adică a mai schiat cel puțin o dată), iar Adelina e susținător de primă clasă de pe margine.

Etapa 1. Încălzirea. Am urcat de vreo 3-4 ori cu teleschiul și ne-am făcut un mic antrenament pe varianta cea mai ușoară a pârtiei. Vârful Bora, punctul cel mai înalt al pârtiei, cuprinde într-un superb peisaj grupa montană Parâng și Lacul Vidra, lac de acumulare, amenajat (1972) pe râul Lotru.

peisaj cu vidra

Etapa 2. Aventurarea. Dumitru și cu mine ne-am făcut curaj și am îndrăznit să parcurgem întreaga pârtie de 6 km. Uau! Super solicitant pentru picioare și, îndeosebi, pentru genunchi.

– Cum ești? îl întreb eu pe Dumitru.

– Nu știu cum să mă opresc. Prind o viteză la un moment dat… Am căzut de vreo două ori…

– Am observat că știu foarte bine să schiez, îi spun eu, dar picioarele nu-mi sunt antrenate pentru efortul ăsta fizic, atât de solicitant. Am văzut că dacă aluneci în cristiane, e ca și cum ai merge în frână. Dar vai de picioarele mele… Tremur toată…

În timp ce urcam cu telegondola și povesteam despre experiența noastră, ne oprim deodată la vederea a două puncte negre, destul de familiare, care se străduiau să alunece prin neantul de alb.

partie cu om– Aceia-s Cosmina și Marian?! ne întrebăm Dumitru și cu mine în același timp.

– Dar ce fac ei aici? se miră Dumitru. Nu știu cât de dificilă este?

– Se pare că nu, ofer răspunsul evident la întrebarea lui Dumitru.

Imediat am coborât la ei, să-i ajut cu un instructaj modest.

– Cum te descurci? întreb eu.

– Am văzut că dacă fac multe viraje stânga-dreapta, nu prind așa mare viteză, îmi împărtășește Cosmina.

– Exact! Mergi în zig zag!

– Dar nu reușesc să fac virajele cum trebuie pe stânga…

În timp ce-i explicam Cosminei cum să facă…

– Hei, Laura, ia uite-te la mine! mă strigă Marian la doi nămeți depărtare, ca să-i evaluez performanțele.

Mă uit la omulețul cu geacă neagră atentând un semi-viraj la stânga, dar care sfârșește cu o piruetă plină de grație.

– Uau, Marian! Nici eu nu pot să fac asta!

– Da… El poate deja să treacă la profesioniști, îl apreciază ironic Cosmina.

Etapa 3. Căzătura. Mă uit în continuare la Marian, când îmi face semn a doua oară pentru a se da în spectacol. Marian, o pereche de schiuri, de nicăieri un picior în aer, altul pe zăpadă alunecând… Schiul piciorului din aer se ridică, se ridică, ajunge să stea pe vârf și… Buf! Marian jos.

partie cu masinaMi-am luat bețele și i-am lăsat pe cei doi să se distreze în continuare. Misiunea mea acolo se încheiase. Aveam, însă, niște picioare de antrenat. Uau! Mașina de netezit zăpada făcuse pârtia perfect dreaptă.

M-am aventurat imediat în cristiane profesioniste, una după cealaltă… Să mă fi văzut!…

…Cum priveam steluțele verzi învârtindu-se prin jurul capului meu… Într-un moment de dezechilibru, am alunecat, schiurile au zburat, iar unul din bețe mi-a venit direct în cap. Cucu! Cucu! Când am deschis ochii, simțeam cum îmi crește un alt cap din tâmpla dreaptă.

– Ce faci? Ești bine? ajunge Dumitru în dreptul meu.

– Ah, ce-mi bubuie capul… Lasă-mă o clipă…

20160409_151152– Văleu, dar ce-a pățit bățul tău?

Bățul era îndoit într-un unghi de 45 de grade.

– Ei du-te!… mă mir eu. Dă-mi telefonul tău.

Mă uit în oglinda telefonului și văd ditamai cucuiul deasupra sprăncenei drepte.

Asta a fost! M-am ofticam extraordinar că nu mi-a ieșit coborârea profesionistă în cristiane, dar eu am o vorbă (inventată pe moment):

Cucuiul e pe măsura performanței!

Așa că mă poți aplauda fără sfială, chiar de a fost cea mai spectaculoasă… căzătură! 😀

***

Ne-am întors în Voineasa întregi, în același timp hămesiți de la atâta schiat. Am luat un prânz bine-meritat la Zan Hotel, care s-a îngijit de noi cu atenție și zâmbete. Tot aici, ne-am răsfățat cu o scurtă vizită la spa. După ce ne-am relaxat și stomacul și mușchii, am sărit direct în patul călduros de la Pensiunea Bella Venere! Pe data viitoare, Transalpina Ski Vidra!

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Locuri de poveste, pe care o vom lansa oficial pe 27 aprilie, la evenimentul Zig Zag prin Vâlcea.

Participarea ta alături de comunitatea din județul Vâlcea va însemna un pas înainte în evoluția turismului românesc. Te așteptăm cu drag și entuziasm! 😀

Laura și Echipa Zig Zag! 😀

p.s.: Nu ai citit, încă, ultima parte din capitolul III, Țara Loviștei – Mălaia? Intră AICI!

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România