Capitolul I. Zig Zag prin Ocnele Mari, partea a II-a

Întrebare: Știi cum se cheamă un pământ fără frunze?…

Un pământ chelbos! 😀 Acolo am ajuns și noi…

Noi îi mai spunem Deșertul alb sau Pârtia de nisip. Este vorba despre Râpa Evantai. E o creastă alunecoasă, albicioasă și chelboasă, pe care ne-am distrat de minune. Unora li s-a activat adrenalina când au văzut panta atât de abruptă, în timp ce alții au făcut echilibristică pe vârful evantaiului. Toți, însă, ne-am ornat hainele cu praf!

Rețetă pentru distracție:

Rocă de tuf dacitic și trovanti + vânt + apă => Râpa Evantai + Zigzagări => Distracție!

Iar nivelul de distracție este direct proporțional cu grosimea prafului de pe cizme. Când am văzut praful de pe cizmele mele, voiam neapărat să le clătesc…

La izvorul de la Fagul Miului am putut face asta!

– Hei, tu, nu mă da de gol! aud în timp ce-mi clătesc cizmele.

– Cine a spus asta? întreb și caut direcția din care a venit vocea. Îmi părea foarte aproape de mine și totuși nu vedeam persoana. Unde ești?

– Hei, fetițo, potolește-te! aud din nou.

– Dar de ce te ascunzi? Doar nu te urmărește cineva…

– Glumești? îmi răspunde vocea. Am un cârd de horezeni pe urmele mele. Tocmai am golit buzunarele de la bogătași. Acum aștept să se liniștească apele.

– Cum te numești?

– Miu Haiducu!

Am făcut un tur al fagului. Ajunsă în spatele său, am intrat în acea scorbură adâncă. Mi-am dat seama imediat că poate încăpea lejer un om și vreo 2 saci de avere. Era ușor întuneric. La un moment dat am închis ochii… În liniștea din scorbură am putut auzi respirația greoaie a haiducului Miu. Când nu stătea jos, pe pământ, cerceta împrejurimile prin crăpătura din fața copacului.

Mai stătea un pic, după care ieșea din nou la drum deschis, cu sacii în spinare și transpirația încă curgându-i șiroaie pe fruntea-i ciufulită. Acum, el este o legendă… Dar e o legendă care încă respiră în adierile puternice ale prezentului.

Înainte de a părăsi locul, am luat și un mic suvenir. Am pus de am umplut vreo 5 sticle cu apa de legendă, proaspătă de la Mama Natură.

Am încheiat ziua cu o priveliște superbă asupra satului românesc:

Aici am putut observa de ce i se spune „Râpa Evantai”. De la depărtare, chiar se poate observa un evantai alb.

Viața satului românesc, meșteșugurile și agricultura compun tezaurul românesc de care orice patriot ar trebui să fie mândru. Dacă alte țări au rigori bine puse la punct, noi avem o lume plină de naturalețe, culoare și savoare. Aceste lucruri nu pot fi uitate ușor, oricât de departe ai fi de căldura spațiului natal.

În loc de încheiere… Îți mulțumim, Bogdan, că te-ai prăfuit alături de noi! 🙂

Bogdan ne-a arătat mult mai multe decât am putea povesti. De aceea, lucrul cel mai înțelept de făcut e să… Vizitezi Ocnele Mari! 😉 Ia legătura cu Bogdan, alimentează-ți mașina și bucură-te de bogățiile României! 🙂

***

Acest fragment face parte din cartea Zig Zag prin Vâlcea – Povești și locuri, pe care o vom lansa oficial pe 27 aprilie, la evenimentul Zig Zag prin Vâlcea. Vei fi și tu alături de comunitatea din județul Vâlcea? 🙂

Cu spirit de aventură,

Laura și echipa Zig Zag prin Romania! 😀

p.s.: Nu ai citit încă partea I din Capitolul Zig Zag prin Ocnele Mari? Vezi AICI! 🙂

Despre
Ultimele Postari

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!

Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)