Zig Zag la AIESEC Oradea: povestea unui tânăr președinte

Prima oară când am intrat a fost în anul întâi de facultate pentru că era prietena și nu mă interesau prea multe, eram îndrăgostit și-atât. După ce s-a rupt relația, vreo 2 ani și ceva nu am mai vrut să aud de AIESEC. Spre sfârșit de anul 3 un prieten mi-a zis că intră și el în organizație. Și i-am zis: ‹Bravo ție!›, până când devenise team leader pe un proiect , AIESEC Academy, care urmărea să aducă companiile mai aproape de studenți, le ofereau direct pregătire, workshop-uri, astfel încât ei să și învețe multe despre companii, dar să poată să își ia și angajați după aia direct dintre participanți.

Și-mi zice el: ‹O să am nevoie de un om pentru promo pe proiectul ăsta. O să ne ajuți?›. Și-i zic: ‹Am destul timp pe mâinile mele. De ce nu?›. Și am intrat direct în proiect și cum văzut cum e echipa, spiritul de echipă, toate chestiuțele alea micuțe care-ți fac viața un pic mai picantă și-am zis că vreau dintr-astea. Nu aveam habar exact ce, dar mai voiam.

Am început să intru în rutina AIESEC , la întâlniri săptămânale cu localul, întâlniri de departament. Am intrat pe marketing și mi-am asumat responsabilitatea ca om de brand al organizației, trebuia să prelucrez toate materialele care intră și ies în organizație și prietenul meu cel mai bun devenise vicepreședinte în perioada aia. După ce și-a terminat el mandatul, am zis că vreau și eu o responsabilitate mai mare. E un proces destul de complex în organizație ca să ajungi să ai o funcție. Am aplicat ca vicepreședinte, am luat votul de încredere de la local și am mers mai departe la interviu.

Președintelui de atunci i-a plăcut de mine, m-a luat în echipa de conducere și mi-am început un mandat solicitant pentru că e o experiență destul de intensă. Un mandat pe un an nu e chiar un lucru ușor. Toată experiența AIESEC parcă te face mai patriot. Nu sunt multe organizații care corelează tot ceea ce fac cu țara.”

[mashshare]

ZiggY

Despre leadership și lucrul cu oamenii: idei bune de la Aiesec Oradea

Când spui AIESEC, vorbești despre o platformă internațională care le oferă tinerilor oportunitatea de a-și dezvolta potențialul și de a avea o influență benefică în societate.

Cum ? Prin internship-uri  și voluntariat în străinătate, diverse proiecte  locale și pozițiile de leadership.
Știam de comunitatea AIESEC care funcționează de 14 ani în Oradea. Abia ajuns în oraș, țineam să aflu pulsul organizației la nivel local și impactul pe care îl are în societate. M-am pus pe treabă!

Îl cunoșteam de ceva timp pe actualul președinte AIESEC Oradea. Chiar stabilisem înainte să ajung în județul Bihor să stăm de vorbă. Un semn d-al meu la sosire era de ajuns.

Iată că a sosit momentul întâlnirii, seara, când clădirile din centrul orașului străluceau în lumina reflectoarelor.

Într-o locație din Palatul Vulturul  Negru ( o clădire superbă ca arhitectură), îl întâlnesc pe actualul președinte, un tânăr energic și pasionat de lucrul cu oamenii.

Îmi povestește deschis despre  activitățile pe care AIESEC ORADEA le desfășoară în prezent și experiențele sale de început în organizație.

Nu prea era interesat de activitățile și proiectele organizației. Ba chiar le evita. Lucrurile s-au schimbat când a conștientizat la ce îl ajută timpul și energia dedicate acestei direcții. Lucrul cu oamenii și posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de leadership l-au cucerit.

-Ziggy, râd și acum de felul în care am trăit primele responsabilități : de la panică, la dorință de a cunoaște , la cunoaștere efectivă și în cele din urmă, detașare. Cu timpul am început să cer singur să am o responsabilitate mai mare fiindcă am văzut că așa am tot mai multe lucruri de învățat.

-Așadar, responsabilitatea mare asumată voluntar e o pârghie ca se te dezvolți tu și cei de lângă tine simultan. De aceea nici nu te mai sperie.

-Exact. Bine zici. Acum, grija mea e  experiența pe care  o au vicepreședinții pe care îi coordonez. Trebuie să îi ajut să depășească provocările cu care și eu m-am confruntat la început.

Face o pauză și reia firul cu o replică neașteptată.

-Ziggy, ca să pot să-mi îndeplinesc responsabilitățile pe care mi le asum, eu însumi trebuie să evoluez, să fiu mai disciplinat și mai încrezător. Altfel, munca mea nu ar avea niciun impact.

Povestim apoi despre leadership, un lucru inevitabil de învățat, când îți asumi o funcție de conducere în AIESEC.

-Ziggy, am observat că în AIESEC și în orice organizație sunt cinci nivele ale leadership-ului:

Funcția-Oamenii te urmează pentru poziția pe care o ocupi.

Permisiunea-Oamenii te urmează pentru că vor ei asta.

Producția-ești urmat pentru ce ai realizat pentru oameni și organizație

Dezvoltarea-ești urmat pentru că îi ajuți pe oameni să evolueze

Personalitatea-oameni te vor urma pentru ce reprezinți pentru ei-un model

-E important să recunoști în ce stadiu te afli cu fiecare om din echipa ta. Iar dacă toată experiența din Aiesec m-a învățat ceva, este următorul lucru: comunicarea e sacră!

Râde!

-Doar așa poți să treci de la un nivel la altul și să creezi ceva de durată, adăugă pe final cu satisfacție.

Așadar, asta face AIESEC, îmi spun eu după întâlnire. Le reamintește tinerilor mei conaționali ce înseamnă să fii un om între oameni. Îi învață să se conducă pe sine și pe alții, într-un mediu în care educația și distracția se îmbină armonios.

Iar dacă tot vorbim despre comunicare, studenții orădeni, din AIESEC și nu numai, au un psiholog în cadrul universității pe care se pot baza! Despre asta îți voi povesti în continuare.

Echipa Zig Zag prin România