Mai târziu, în secolele IX-X ale erei noastre, triburile maghiare s-au stabilit aici. O nouă comunitate s-a format, în special de secui care apărau drumul comercial și vama, de unde vine și numele localității.

Invazia năprasnică a tătarilor, din 1241, a distrus din temelii micuța așezare. Familia nobiliară a Gutchelezilor a dat din nou viață locului. Un castel a apărut, iar oamenii alegeau să trăiască aici.

Regele Ungariei donează domeniul Săcueniului nobililor Zolyomi din Albiș, în 1399. Din acest punct, Săcuieni devine reședința acestei familii și un important centru economic.

Povestea cetății începe în 1460 când membrii familiei Zolyomi au obținut dreptul de a o construi. O mândră fortificație își face apariția. Ea veghea asupra siguranței cetățenilor care participau la dezvoltarea unei comunități prospere.

Peste o jumătate de secol, problemele se abat iarăși asupra Săcuieniului. Răscoala lui Gheorghe Doja distruge biserica gotică și castelul construit după invazia tătară. Cetatea rămâne însă neatinsă.

Timpul trecea iar schimbările politice și căderea familiei Zolyomi nu au afectat fortificația.

În 1660 turcii au cucerit Oradea, iar Săcuieni a devenit granița de vest a Principatului Transilvaniei. Tunurile otomane s-au abătut asupra cetății de mai multe ori. Împrejurimile au cunoscut distrugerea și cruzimile războiului, dar cetatea nu a putut fi cucerită.

După 4 ani, austriecii și turcii au încheiat războiul. Ceea ce tunurile nu au reușit să facă, a reușit tratatul de pace. Unul dintre aspectele înțelegerii era ca cetatea să fie distrusă complet, ceea ce s-a și întâmplat în 1665.

Săcuieniul  a continuat să înflorească la nivel economic, în ciuda conflictelor care au apărut. Astăzi, din gloria mândrei cetăți rămâne o machetă foarte bine realizată, aflată în curtea bisericii reformate din Săcuieni. Ea le amintește trecătorilor de acele vremuri în care localnicii își apărau cu orice preț principiile și căminul.

[mashshare]

ZiggY

O machetă ca o rachetă cu manetă

Te-ai întrebat vreodată ce face pe un om să fie om?

Pe parcursul călătoriei mele descopăr tot felul de figuri… Geometrice. Probabil te așteptai să spun umane. Ei bine, nu. După călătoria mea prin tărâmul de simboluri primordiale ale vieții, mi-am dat seama că figurile și geometria ascund multe mistere deslușite, ale căror semnificații rămân încă ascunse.

Privesc acest obiect dreptunghiular ce conține între pereții săi alte obiecte dreptunghiulare și mă întreb: ”Oare așa arată și lumea de sus?” Este un fapt binecunoscut că pământul e rotund, iar oamenii ce locuiesc într-însul poartă un rotund pe cap. Deși, uneori poate fi un romb sau un pătrat. Cu singuranță ai auzit de expresia ”cap pătrat”. Te-ai întrebat vreodată de unde vine? Te întreb eu acum.

Am putea pleca în spațiu găsind multe explicații, dar nu acesta este scopul. Dar, chiar, care este scopul? Așa este că se întâmplă de multe ori să dăm din mâini și din picioare, fără să știm pentru ce? De ce acel cineva a construit această machetă? Și el, ca și noi restul, a primit de la viață o manetă, pe care a mânuit-o după cum a simțit-o. Pe cine anume? Intuiția, desigur.

Revin la figurile geometrice. După mult discutata revelație a importanței cifre Pi asupra vieții ne putem înclina capul într-o parte pentru a privi lumea așa cum e: frumoasă dacă se respectă spirala melcului. Interesant e că spirala se dezvoltă natural, inuitiv și de la sine.

Așadar, cum rămâne cu prima mea dilemă: ce face pe un om să fie om? Răspunsul e un Pic prea simplu: o machetă ca o rachetă cu manetă. Acum e momentul în care zâmbești iar eu mă retrag fericit.