Cum influențezi masiv oamenii prin educație și folclor? Povestea unui profesor beiușean

“Pentru el, folclorul e ca un fel de dat ce se desfășoară într-un cadru natural, neorganizat, spontan, tradițional. Este o pasiune veche și moștenită din familie (mama și bunica lui cântau). I-a plăcut muzica, nu era un lucru pe care să îl facă organizat. S-a născut practic cu ea. ”Era cea dintâi realitate când mă trezeam, așa m-am pomenit eu.”

Plecarea la seminar  la Cluj  a fost la început mai grea, pentru că simțea ruperea de sat.  A reușit însă să citească și să acumuleze noțiuni mai ample ale folclorului. Tot în această perioadă, doinele au devenit mai puțin atractive pentru el. Nu mai avea răbdarea necesară să o asculte pe linia melodică, ambitusul acestora era destul de restrâns.

A urmat apoi Facultatea de Teologie, doar pentu că nu se dădea admitere la matematică : ” Nu am simțit chemarea. Căutam răspunsuri la problemele vieții pe care nu le găseam în altă parte. M-a format, a fost indiscutabil ceva benefic”.

La un moment dat s-a hotărât să mai urmeze o altă facultate , cea de istorie. A făcut-o cu mai multă pasiune și suflet. Era mai provocatoare pentru el. ”Simțeam că sunt atras de tot ce e vechi și reprezentativ pentru noi.

Crede și merge pe principiul  că nu poți să faci nimic fără implicare emoțională ; rațiunea este partea care  vine să întărească sentimentul și să dea putere acestuia pentru a se putea manifesta în plenitudine.

Statutul de profesor pe care îl practică cu dedicare în prezent este scos în evidență  și prin vorbele sale : E fericit cel ce poate învăța din trecut! Pentru mine e foarte importantă istoria maselor (a oamenilor de rând) și nu doar a domnitorilor, precum și istoria socială. Tot ce e vechi are semnificație și valoare pentru că în fiecare e o poveste de viață și niște principii, o moralitate simplă, poate un crâmpei de luptă pentru supraviețuire.

Un istoric poate să gândească critic, să înțeleagă trecutul pentru a putea vedea mai bine viitorul”.

[mashshare]

ZiggY

Secretele Țării Beiușului ies la iveală într-o singură discuție

Fără îndoială, zilele petrecute în Țara Beiușului au fost de neuitat! Tărâmul acesta iubit de zei s-a deschis precum o floare pentru ca eu să-i culeg prețiosul nectar. Căutam oamenii care cunosc istoria locului, tradițiile și magia gastronomiei. Îmi era dor să-i întâlnesc pe cei care știu doini așa cum o făceau strămoșii.

Cere și ți se va da, spune o vorbă veche! Nu m-am așteptat însă să descopăr atât de multe lucruri într-o singură discuție.

Din om în om, am ajuns la un tânăr profesor de istorie și religie care predă la al doilea liceu ca vechime din Translivania.

Seara tocmai se lăsase când hanul s-a aprins de lumini. Tânărul profesor din născut Valea Neagră vine la întâlnire.

-Ziggy, te salut! Bună să-ți fie inima călătorule!

-Seara bună prietene! Răspund eu rapid. Simțisem din prima tonul lui afectiv, prietenos și graiul autentic beiușean.

După vreo zece minute mi-am dat seama că Țara Beiușului e ca un cufăr cu bogății care s-a deschis în fața mea. Profesorul îmi povestea despre copilăria sa în Valea Neagră, satul din apropierea capitalei Beiuș. De aici a prins drag de folclor și cântat. Imaginile highighișilor care cântau „pe-o coardă” (la unison) la vioara cu goarnă, la ospețe sau pe ulițele satului, se colorau viu în mintea mea.

-Mare mi-a fost bucuria când mergeam pe la nunți, Ziggy.  Se adunau laolaltă și tineri și bătrâni. Noi, copiii mici, eram gură-cască acolo. Uitându-mă cum fac cei bătrâni am învățat cum se joacă.

Povestea vieții sale se împletea în jurul folclorului, teologiei, al istoriei și în cele din urmă, în pasiunea pentru educație. A învățat să distingă valoarea de non valoare prin practică.

-Tinere călător continuă el pe un ton grav, foamea a fost o constantă de-alungul timpului în Țara Beiușului. Nu spun că nu aveau după ce bea apă ci de lipsa diversității alimentare care e vitală pentru dezvoltarea unui om. Un trup hrănit cu aceleași 2-3 feluri de mâncare nu are cum să găzduiască o minte ageră și un spirit liniștit.  Există o legătură mare între aceste trei planuri.

Continuă apoi cu suferințele oamenilor simpli care îl făcură aproape să plângă.

Îl ascultam în tăcere ca și cum voiam să sorb fiece cuvânt.

-De asta am îndrăgit istoria Ziggy. Cred că prin ea poți să cunoști nu doar evenimentele vremurilor ci mai ales cum trăiau oamenii. Din modul lor de viață poți înțelege cum gândeau și mai ales, ce putem face noi ,acum, pentru a lăsa în urmă generații mai bune.

Tânărul era ca un râu. Nu ținea nimic pentru el, ci dăruia constant! Așa am aflat multe despre istoria locului, meșteșugurile și delicioasele bucate pe care beiușenii le știu face. Pasiunea pentru pomicultură își găsea și ea locul în cufărul cu secrete al profesorului.

Venise în final și vremea despărțirii!

Nu voi uita niciodată acele ceasuri de povești, emoția pe care o punea în fiecare cuvânt, plus dulceața gustoasă de smochine pe care mi-a dăruit-o.

Țara Beiușului mai avea multe secrete să-mi arate în ziua următoare. Aveam să le aflu de la o tânără educatoare care iubește nespus copiii și teatrul.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)