Lecție de înot și un gram de încredere

Deși e începutul primăverii, aerul rece și atmosfera amorțită încă își păstrează prezența. Mă pregătesc să mă cazez la un hotel din stațiune de la Băile Felix. Mă îndrept cu pași siguri și încrezători. Înainte de a ajunge, pe drum mă uit jur-împrejur să văd ce este. Observ pe partea stângă o clădire măreață, într-o nuanță de maro și stil modern. Mă întreb oare ce se află înăuntrul ei.

După ce mă instalez, ies la o plimbare prin pădurea din apropiere. Copacii înalți și falnici, cărarea infinită pavată cu frunze arămii, pâlcurile de brândușe vesele și razele vioaie ale soarelui mă fac să-mi amintesc de locul natal de pe cele 7 coline. La întoarcere unul dintre turiști mă roagă să-i fac o poză.

-Ai văzut clădirea de peste drum? …mă întreabă cu amabilitate tânărul.

-Am observat-o când am venit, dar încă nu am mers să o văd cum e în interior.

După ce îi fac poza, se uită cu un zâmbet larg la mine și cu ochi strălucitori, apoi îmi spune:

-Ce-ai zice dacă am merge împreună astă seară să înotăm?

-Sună bine, doar că e o singură problemă, îi spun cu un ton stins.

-Ce e? …mă întreabă el aproape îngrijorat.

-Nu știu să înot. Am mai încercat înainte, dar încă nu am învățat.

-Asta era? Dragă prietene, fii liniștit. Înotăm împreună și te ajut eu să înveți, îmi spuse prietenos.

După câteva ore ne întâlnim în fața clădirii și mergem la unul dintre bazine. Intru timid în apă, iar noul meu prieten mă încurajează stand alături de mine.

-Ziggy, apa îți e prieten și trebuie să ai încredere în ea. După aceea vei simți diferența și vei înota cu ușurință fiindcă eat e va susține.

Bun. Întind brațele în față, împing destul de puternic cu piciorul drept în peretele bazinului și mă las purtat de apă. Asta până când am început să mă scufund și să simt că nu mai pot respira fiindcă mi se lăsa corpul tot mai greu pe fundul bazinului. Cum prietenul la nevoie se cunoaște, a venit repede și m-a scos la suprafață.

-Nu te îngrijora. Pentru început e foarte bine. Important e să nu te panichezi când simți că te scufunzi fiindcă te vei afunda mai mult, așa cum ai pățit-o deja.

-Ok. Hai să mai încercăm o dată, îi spun eu, deja prinzând ceva curaj.

-Mintenaș, Ziggy! Uite ce-ți propun. Eu te voi tine de bazin în timp ce tu vei pluti. Relaxează-ți corpul și simte apa, împrietenește-te cu ea. Apoi, ușor, ușor să începi să dai din mâini ca și cum ai trage apa sub tine și să miști din picioare. Bine?

-Bine. Așa facem.

Corpul meu plutea deasupra apei și simțeam cum crește încrederea în mine și-n ea, știind că mă susține. Mă relaxez. Apoi încep încetișor să dau din mâini și din picioare până când, după câteva clipe îmi dau seama că prietenul meu nu mai este lângă mine și înot singur. Am reușit! O bucurie imensă îmi inunda inima.

-Ai văzut că se poate? Un gram de încredere face diferența, îmi spuse cu același zâmbet larg ca atunci când l-am cunoscut prima dată.

După câteva ore în care am înotat pe saturate, reîntors în hotel, cu un sentiment profund de recunoștință vreau să-l cunosc mai bine pe noul meu prieten. Astfel că ne îndreptăm spre cină unde va urma o discuție îndelungată și interesantă.