Un mesaj de la Craiul Munților: Voi sunteți poporul

După întâmplarea cu micul Fulger, văd în Parcul Central, statuia lui Avram Iancu. Amintiri din Oradea când ascultam marșul închinat lui sau cărți despre viața sa năvăleau acum vii în minte.
Privind statuia parcă îl vedeam pe Craiul Munților mergând prin satele de moți pentru a-i convinge să renunțe la a mai accepta condițiile grele de până atunci. Îl priveam apoi cuvântând în fața tăranilor transilvăneni la Blaj, retragerea sa împreună cu moții în munți, confruntările armate, refuzul decorațiilor oferite de Împărat și refugierea în munți până la sfârșitul zilelor sale. Imaginile se succedau rapid ca și cum aș fi răsfoit un album de fotografii.

Un amestec de sentimente mă cuprinsese! Mă rezem de un copac în parc și privesc în gol. Deodată, simt un impuls puternic să scriu. Nu-mi plănuisem nimic de scris pentru acea zi. Am cedat impulsului și am scos jurnalul și stiloul din straiță. Nu mai depuneam eu un efort conștient. Gândurile veneau iar mâna se mișca rapid pe foaia neîntinată încă de albastrul cernelei.
Un mesaj de la Craiul Munților: Voi sunteți poporul, se forma titlul.
-Tinere Ziggy, sunt conștiința care odată era în manifestă în persoana celui pe care oamenii l-au numit Craiul Munților. Forma fizică a pierit demult dar eu rămân în eternitate, la nivel invizibil. Să știi că trăiesc și la nivel fizic dar nu într-un corp uman ci în cărțile de istorie, în poveștile, în monumente precum această statuie și pe buzele oamenilor care vorbesc despre mine.
Îmi dădeam seama că în același timp libertatea mea nu era luată. Puteam gândi și adresa întrebări.
– Ce încerci să-mi transmiți?
– Un mesaj pe care îl transmiteam oamenilor pe când le vorbeam la adunări: Voi sunteți poporul!
Nu înțelegeam pe deplin. Mâna mea continua să scrie.
– Meleagurile pe care tu le colinzi acum își dezvăluie secretele când poporul de la care tu înveți le înțeleg, nu doar le ocupă zilnic. Ca să le înțeleagă ei trebuie să le iubească, să le includă în gândurile lor de zi cu zi.
Voi, oamenii formați poporul Ziggy! Fiecare în parte! Poporul nu e o noțiune îndepărtată. E aici, prezentă la fel ca foaia care se umple sub ochii tăi!

Mâna se opri pentru o clipă. Rânduri noi se așterneau pe hârtie.
-Tu acum ești poporul, nu un fragment rătăcit în spațiu. Chiar acum scrii istoria viitoare a poporului acesta. Cât de conștient ești de acest adevăr, face diferența. Nu are importanță rolul sau funcția pe care o ocupi în mijlocul semenilor tăi. Întrebarea pe care ți-o adresezi e: fac oare tot ce îmi stă în putință ca să servesc acest popor?
Priveam lung foaia.

– Știu la ce te gândești…dar nu e nevoie să creezi o nouă revoluție ca să servești poporul. Exemplul tău personal va vorbi mai tare! Eu mi-am folosit toate atuurile pe care le-am primit, în acele timpuri pentru a contribui. Aceasta e datoria sfântă a fiecărui om care se va naște pe aceste meleaguri.
Mâna se opri. Impulsul creator se potoli și el. Priveam în gol cu foaia plină de cuvinte. Poate erau direct cuvintele Craiului Munților sau poate doar rodul imaginației mele. Cert e că mesajul a vrut să ajungă la tine, cititorule, pe această cale.

Cu straița pe umăr am traversat drumul. Întâmplător sau nu, Aleea Moților mă conducea către Monumentul Eroilor din Beiuș.