Întâmplare neașteptată

Mă uit în stânga și-n dreapta. Cercetez fiecare colțișor de stradă. Încerc să-mi amintesc pe unde am mai fost sau pe unde m-am așezat fiindcă mi-am rătăcit tarabostesul. Înaintez. Când trec prin fața unei clădiri imense, se-aude cum pornește ca un val un cor să cânte. Mă opresc. Zecile de glasuri unite într-unul și apoi felul cum alternează vocile mă lasă mut de uimire.

”Ce frumos se aude cum cântă!”, îmi zic mie însumi. Mă așez pe-o bancă și ascult preț de câteva minute.

”Da, așa e și în viață! Un cântec e frumos și se-aude bine doar dacă sunt puse împreună vocile potrivite astfel încât să sune armonios”, realizez eu pe măsură ce ascult cântecele corului care mă captase deja.

”Dar pentru a suna bine cântecul vieții mele înseamnă că trebuie să găsesc persoanele potrivite cu care să-l cânt”, continuă dialogul meu interior. Surprins și fericit în același timp de comparația realizată, îmi aduc deodată aminte unde mi-am lăsat tarabostesul.

”Oare cum de nu mi-a trecut prin cap?”, îmi spun oarecum amuzat de situație.

După ce mă mai joc puțin cu un cățel care a venit la mine în timp ce stăteam pe bancă și ascultam corul, mă ridic. Îl mai mângâi o dată și pornesc înspre locul unde mi-am lăsat obiectul cu pricina.