Un moment de reflectare, un nou început

Lucrurile se aglomerau pe lista mea de activități în Beiuș. În aceeași zi urma să mă întâlnesc cu mai mulți oameni. Jurnalele mele de călătorie mă așteptau la han să fie studiate, scrise și îmbunătățite. Alte planuri pe următoarele zile mă așteptau.
Simțeam cum crește îmi nivelul de agitație interioară. Mintea mea spunea că toate lucrurile sunt importante și că trebuie să le fac cât mai repede. Am ales prima dată o discuție dar nu s-au potrivit lucrurile… Persoana întârzia. M-am trezit prin centrul Beiușului așteptând.

Era o zi friguroasă! Cerul era ticsit de nori cenușii iar vântul și stropii reci de ploaie îmi biciuiau fața. Biserica Ortodoxă părea să facă față liniștită vremii capricioase. Ușa mare de la intrare era deschisă!
– Nu sta așa ca un porumbel zgribulit prin ploaie, îmi șopti vocea interioară. Mergi în biserică și așteaptă acolo!
Nu era nimeni înăuntru! Am intrat în lăcașul unde liniștea era asurzitoare…Mintea mea era încă sub asediul timpului insuficient.
– Rămâi aici în liniște, șopti din nou vocea interioară, mai slabă decât cea mentală. Voi oamenii vă pierdeți în atâtea detalii și lucruri de făcut. Uitați să luați pauze pentru a reflecta! Biserica aceasta veche e un loc potrivit! Lasă lucrurile puțin să se așeze!
Mintea a renunțat să se mai împotrivească. Am rămas cu ochii închiși, concentrându-mă doar asupra respirației. Agitația interioară se topea și lăsa loc calmului.
Idei proaspete îmi veneau acum. Erau soluții la programul încărcat. Vedeam mai clar unde greșisem în organizarea mea și unde puteam să schimb ceva.

– Momentele de reflectare sunt foarte importante pentru echilibrul interior, șopti vocea interioară. E suficient să-ți dedici câteva min să stai liniștit într-un loc. Poate să fie această biserică, un lac scăldat în razele Soarelui sau o pădure de stejari. Nu are importanță. Ce contează este să-ți găsești un spațiu pentru a privi în interior. Ține minte Ziggy, în inima ta găsești toate răspunsurile pe care le cauți, la orice provocare! Toți oamenii de succes ai acestei planete cunosc această lege universală a momentelor de reflecție.

Vocea interioară se retrase iar eu am rămas să gust din dulceața acelor momente. Am părăsit apoi biserica cu un sentiment de recunoștință pentru această experiență care m-a regenerat.
Persoana cu care trebuia să mă întâlnesc m-a căutat. Găsisem noi idei pentru zilele următoare. Casa de cultură din Beiuș mă aștepta să-i descopăr poveștile!
Rotițele se puneau iar în mișcare! Au fost de ajuns câteva momente de reflectare pentru un nou început!