Secretul lui Rimanoczy Junior descoperit la Baroul Oradea

Veneam dinspre Centrul istoric, pentru un moment de respiro în micul parc Traian din Oradea. Chiar în colțul format de acesta cu strada George Enescu, la numărul 1, zăresc Baroul Oradea. Clădirile de pe Republicii mă învățaseră deja că și aceasta din fața mea e o altă lucrare reprezentativă a lui Rimanoczy Junior. Arhitectul orădean iarăși se întrecuse pe sine. La mai mult de 100 de ani de atunci eu, micul Ziggy îi admiram opera, fără detaliile cu care mă obișnuiseră celelalte.

-E simplă și totuși îmi place pentru că a găsit o altă cale de a-mi atrage atenția, spun în sinea mea. Oare cum reușește ? fiecare clădire a sa e diferită. Parcă se reinventează de fiecare dată…Rimanoczy hai să mai vorbim, îngân eu, amintindu-mi de celelalte conversații imaginare cu arhitectul.

Termin cu fotografiatul și mă așez pe o bancă în parc, bucurându-mă de aerul călduț al după amiezii.

-Salutare Ziggy!

Imaginea lui Rimanoczy cel mustăcios iarăși se conturase în minte.

-Ziua bună, îi răspund, ca unui vechi prieten.

De data aceasta îi vedeam întreaga imagine, un bărbat înalt și foarte prezentabil, cu o pălărie aidoma antreprenorilor bogați de la începutul secolului XX.

-Ai ajuns și la Barou deci. Bravo! Ei bine, te întrebai cum de îmi ies clădirile diferite dar mereu atrăgătoare.

-Da!

-Ziggy, totdeauna am vrut să fiu diferit, chiar dacă am studiat atâtea stiluri de arhitectură și m-am conformat lor. Baroul trebuia să fie în clasicul stil secession, dar nu mi-a plăcut niciodată să copiez pur și simplu. Mi-a intrat în obicei să studiez, să sortez și să pun pe o planșă elementele în felul meu.

-Nu e greu să fii creativ tot timpul ?

-Ziggy, îmi răspunde el părintește, creativitatea nu înseamnă să inventezi mereu ceva total nou. E mai uşor să observi cu atenție ce e în jurul tău și să creezi o nouă formă din elementele existente. Așa am făcut în cazul Baroului, adaugă el mândru. Mulți sunt atât de absorbiți de a ieși în evidență cu ceva nemaivăzut încât uită de ce au la nasul lor.

-Asta înseamnă că în călătoria mea pe meleagurile poporului de la care învăţ, trebuie să fiu un bun observator a ce se întâmplă zi de zi.

-Corect! Asta te va alimenta mereu cu idei noi, de unde vei crea povești pe care alții vor dori să le citească.

-Vă mulțumesc pentru că mă încurajați!

-Băiete, spuse Rimanoczy Junior zâmbind răsucindu-și mustața. Și eu am fost ca tine. Continuă să crești! Ai multe lucruri de descoperit!

Te las acum căci mă așteaptă o nouă clădire de proiectat.  Ochii îi sclipeau de bucurie!

Rămân în parc, liniştit, privind clădirea Baroului. Observam cu atenţie tot ce se întâmpla în jurul meu. Nu acesta este primul pas pentru a fi mai creativi ?