Cum să fii un om independent între oameni independenți: idei adunate de la Cercetașii din Oradea

Un cercetaș nu este niciodată luat prin surprindere. El știe ce să facă când ceva neașteptat se întâmplă.

Asta spunea Baden Powell, fondatorul Mișcării Cercetașilor, în Anglia în 1907.

Mi-a plăcut întotdeauna ideea de a fi autodidact și de a deveni un individ independent, responsabil acțiunile sale. Nu ezit atunci când întâlnesc pe meleagurile poporului meu oameni de la care pot învăța aceste principii mai bine.

Așa se face că în Oradea, am aflat că funcționează Centrul Local al Mișcării cercetașilor. Din vorbă-n vorbă am ajuns să mă întâlnesc, la sediul lor, cu tânărul care coordonează activitățile centrului.

Gerul de februarie era neîndurător la orele amiezii, nesfiindu-se să îmi biciuiască fața sau să îmi înghețe strașnic vârfurile picioarelor.

Îl sun pe tânărul coordonator când ajung la sediul cercetașilor orădeni:

– Ziggy, intră și fă-te comod alături de cercetașii noștri. Vin și eu în câteva minute.

– Bine.

Nu cunoșteam pe nimeni dar am intrat într-unul din cele două spații dedicate lor.

Văd tineri de liceu și facultate, într-o forfotă continuă, discutând, glumind și lucrând de zor în camerele fără mobilier. Erau văruite în alb și ticsite cu tot felul de lucruri de papetărie.

Afișe, desene, invitații ieșeau din mâinile lor pricepute. Îi salut, căutând să intru repede în jocul lor.

– Pentru ce faceți toate acestea? îi întreb curios.

– Pe 22 februarie este Ziua Mondială a Cercetășiei. Pregătim evenimentul nostru.

Mă uitam la ei, plăcut surprins de felul în care fiecare se descurca și înțelegerea care exista în echipa lor.

– Ziggy, am ajuns spuse Adi, coordonatorul centrului, un tânăr energic. Ulterior mi-a arătat prin poveștile sale că se pricepe la educația non-formală și este un vorbitor excelent.

Am mers și al doilea spațiu recent construit. Era gol și rece. Adi ardea de entuziasm însă când povestea despre viziunea pe care o avea aici. Prin cuvinte și imagini decora întreaga încăpere.

Ascultându-l cu atenție am descoperit o mulțime de lucruri despre cercetași și principiile pe care le insuflă tinerilor pe care abia îi cunoscusem.

– La început habar nu aveam să lucrez cu copiii, râse el. Am învățat foarte multe urmărindu-i.

Pentru mine cercetașul bun nu e copilul acela care ascultă și zice da la tot ci acela care e independent. Poate astfel să ia decizii bune pentru sine fără să fie împins de la spate.

– Bine, bine, dar îi lași să facă orice, chiar și greșeli?

– Greșeli foarte mari care afectează pe toată lumea nu. Aici intervin. În rest, îi las să se dea cu capul pentru că așa singuri învață tot ce e necesar pentru situațiile viitoare.

Îmi povestește despre activitățile pe care grupul de cercetași le organizează pentru a strânge singuri fonduri pe care să le folosească mai departe.

– Întotdeauna îi las pe ei, completă Adi zâmbind. Le dau resursele necesare dar ei fac restul.

Când ne-am întors în primul spațiu, tinerii cercetași se mișcaseră bine: afișele și materialele pentru eveniment erau aproape gata.

-Adi, mă bucur să văd că ai creat un mediu de oameni independenți. îi spun la final.

Pentru că, așa cum îmi place să spun: unde-s mulți, puterea crește și povestea nu se-oprește.

Cu această idee am plecat să cunosc un medic renumit de aici despre care am auzit că își face meseria urmând multe principii și valori importante.