Legenda izvorului și a minunii din Stâna de Vale

Cu mult, mult timp în urmă, întreaga lume era împărțită în două. Existau două regate mari, care stăpâneau întreaga lume. Acestea erau Țara Focului și Țara Ghețurilor. Fiecare regat se ghida după propriile principii și reguli care nu prea se asemănau. De aceea între cele două, exista o rivalitate și niciodată nu s-au înțeles.
În Țara Focului, trăia un fecior de crai căruia îi plăcea foarte mult să se aventureze prin tot felul de păduri și să își testeze abilitățile de vânător. La o vârstă fragedă, acesta a devenit unul dintre cei mai iscusiți vânători din regat și îndrăznea să plece singur de la palat și să cerceteze locuri unde nu a mai călcat picior de om.
În același timp, în Țara Ghețurilor, trăia o tânără copilă, floare din grădină, frumoasă ca o zână. Aceasta era fata împăratului, care se înțelegea de minune cu vietățile pădurii și pleca des de acasă, jucându-se cu acestea. Tatăl ei avea încredere în ea și o lăsa să meargă unde își dorește.
Într-una din zile, feciorul de crai fiind plecat la vânătoare într-o pădure de la marginea regatului de foc, a ajuns într-o poieniță. Aici se afla fata împăratului de gheață, care se juca cu o căprioară. Cum a văzut-o sa și îndrăgostit de ea și a început să se apropie. Aceasta, văzându-l, a avut exact aceleași sentimente ca și el. Căprioara a fugit speriată iar aceștia au ajuns unul în brațele celuilalt.
Datorită diferențelor mari dintre aceștia, s-a produs o explozie în momentul când s-au atins. Atunci a început să curgă unul dintre cele mai frumoase izvoare văzute vreodată. Nimeni nu a mai auzit vreodată de cei doi dar și-au dat seama ce s-a întâmplata. Au denumit apa care izvorăște de acolo Izvorul Minunilor și am stabilit ca zona să fie neutră. În ziua de astăzi, localitatea formată acolo se numește Stâna de Vale iar cei care vin aici să se relaxeze află minunata poveste a celor doi.

[mashshare]

ZiggY

Comoara din cufăr

După întâlnirea cu bătrânul meșter, am pornit cu mândrie alături de prietenul meu spre locul unde era ascuns cufărul. Mergeam noi prin pădure și până am ajuns într-o poieniță înțesată cu brazi. Eram obosiți și însetați așa că am decis să facem o pauză și să căutăm apă. Undeva în zonă se auzea o apă. Am găsit un izvor care țâșnea de pe o stâncă și cobora ușor spre vale. Era o apă limpede și rece care ne îmbia cu prospețimea ei.

Ne-am înfruptat cu nesaț din apa rece ca gheața și ne-am așezat câteva minute pe iarba verde. Am scos uneltele date de meșter și ne uitam uimiți la ele.
– Ziggy, îți dai seama cât de vechi sunt dălțile și ciocanul acesta?
– Dacă nu mă înșel, trebuie să fie de pe vremea zeilor.
– Ai dreptate, trebuie să le apreciem adevărata valoare. Multe s-ar putea face cu ele. Oare să le păstrăm?!
– Nu Sorin, am promis că le vom arunca după ce ne vom face treaba cu ele. Știu și unde trebuie să le aruncăm.
– Da, Ziggy, ai dreptate. Și eu știu, le vom arunca în tăul fără fund, pe unde am scos cufărul.
– Așa vom face. Acum hai să mergem și să vedem ce găsim în cufăr.
Ne-am ridicat, am mai sorbit încă o dată din apa izvorului care parcă a făcut minuni cu oboseala noastră și ne-am continuat drumul. Nu a durat mult și am ajuns pe malul tăului, unde era ascuns cufărul. Am pus mâna și ne-am apucat de treabă. În câteva minute am dezgropat cufărul, l-am scos și am pregătit dălțile și ciocanul să îl deschidem. Am făcut întocmai cum ne-a învățat bătrânul meșter și l-am deschis.
Mare ne-a fost uimirea când am văzut ce e în cufăr. Un set de scrieri vechi învelite frumos în frunze încă verzi și tot felul de obiecte ciudate. Nu am reușit să descifrăm nimic dar gândul ne-a dus că ar putea fi ceva religios sau poate obiecte de-ale zeităților care au trăit pe aici. Sorin a spus că știe o mănăstire în zonă, unde am putea găsi pe cineva care să ne ajute să aflăm ce sunt aceste lucruri și de unde provin.

Ne-am ținut promisiunea și am aruncat uneltele meșterului în cea mai adâncă apă pe care o știam. Norocul nostru a fost că era chiar lângă noi. Înainte să pornim spre mănăstire, Sorin mi-a spus că are alte treburi așa că a trebuit să ne luăm rămas bun. Am continuat călătoria de unul singur spre vechea mănăstire.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)