Mănăstirea Ursulinelor (liceul Ady Endre)- o istorie tumultoasă

Printre cele mai frumoase clădiri din Oradea  se numără și mănăstirea Ursulinelor.

În secolul al XVI-lea, în perioada Contrareformei, a apărut Ordinul Ursulinelor, care a avut misiunea de a educa tinerele și de a le transmite învăţăturile şcolii catolice. Acesta a fost scopul lor şi în Oradea, unde Episcopia romano-catolică a asigurat măicuțelor o casă și o şcoală de fete.

Istvan Szenczy e cel care în 1772 concepe mănăstirea și Ordinul Ursulinelor , iar în  1765 le-a adus pe măicuțe din Polonia în Oradea. Doi ani mai târziu este finalizată construcția mănăstirii în stil baroc.

În 1858 au fost extinse anexele, iar  fațadele au căpătat forma neogotică pe care o au până în prezent. În plus, ordinul mai deținea o școală, care astăzi găzduiește liceul Ady Endre, cu predare în limba maghiară. Recent, complexul a fost restaurat şi clădirile şi-au recăpătat strălucirea de altădată.

Misiunea ursulinelor a fost întreruptă brutal în 1948, când toate ordinele călugareşti au fost desfiinţate, iar călugariţele ursuline au fost nevoite să plece din mănăstire în doar 24 de ore. Au recâștigat proprietatea asupra clădirilor abia după 1990, dar s-au retras din Oradea în urmă cu câțiva ani.

[mashshare]

ZiggY

O lecție ”ursulină”

Pașii mei umblă încet pe străzile Oradiei. Zăresc din depărtare un grup de oameni care se îndreaptă spre mănăstire. Ușor, ușor parcă se iscă din ce în ce mai multă vâlvă și zarvă.

-Deschideți porțile! …strigă unul dintre soldați, cu vocea groasă.

După câteva clipe, răsare o maică plăpândă care le permite să intre.

-Aveți la dispoziție doar 24 de ore să eliberați mănăstirea! Ați înțeles? …spune răstindu-se, încât una dintre maici a tresărit.

-Dar cum să plecăm? Cine va continua misiunea noastră? Cui vor rămâne fetele, ce se va întâmpla cu tot ce am construit până acum? …strigă cu disperare maicuța care conducea grupul. Nu ne puteți face asta, nu e drept!

-Nu ne interesează ce e drept sau nu! Avem ordin să eliberați cât mai repede clădirea și să plecați de unde ați venit. Dacă nu veți înțelege de bunăvoie, o veți face silite! …le spune aproape arogant și disprețuitor soldatul cu privirea tăioasă.

În câteva minute nu mai era nicio mișcare. Soldații plecaseră.  În mănăstire încă se auzeau bocetele și plânsetele maicilor care erau obligate să-și lase toată truda de până atunci și să plece.

Mă apropii încet de clădire. Aud apoi cum una dintre ele ia cuvântul, încurajându-le pe celelalte, zicând: ”Nu vă temeți, surorile mele! Cu siguranță asta e voia Celui de Sus. Trebuie să avem încredere. Probabil așa a fost menit să se întâmple… Nu vă piedeți credința! Hai să ne facem bagajele mai repede și să plecăm! Amintirea noastră și ceea ce a făcut aici mereu va dăinui, așa că, bucurați-vă!”  După aceste vorbe de duh, rostite cu trăire intensă, atmosfera se liniștește. Parcă nu s-a întâmplat nimic, totul revenind la ”normal”.

Mă întorc din drum și îmi continui plimbarea. În apropiere, două clădiri stau solitare, veghind asupra trecătorilor. Îmi îndrept curajos pașii către ele pentru a descoperi mai multe.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)