Cum să ai o minte sănătoasă prin meșteșugul mărgelelor? Întâlnirea cu magiciana culorilor

E o încântare să descopăr Țara Beiușului! Peisajele, drumurile de munte și meșteșugarii mi-au arătat pic cu pic magia lor.

Iată că am ajuns în Beiuș capitala acestui ținut de poveste, care m-a întâmpinat cu o primăvară călduță și o explozie de culori…locuințele, bisericile și copacii încărcați de flori formau un mozaic pe care îți era drag să-l privești.

Pe drumurile de munte, veștile despre oamenii buni ai locului circulă repede…Așa am aflat că în Beiuș există o magiciană a culorilor. Ea știe a lucra cu ele așa încât să facă podoabe care-ți iau ochii.

Nu are o baghetă magică dar instrumentul cu care îți farmecă privirea e simplu: mărgelele.

-Ziua bună măi ficior, mă întâmpină ea cu blândețe când ne-am întâlnit în parcul central. Hai să ședem aici în apropiere să-ți arat ce știu face cu astea două mâini.

Graiul ei mă binedispunea.

Am urmat-o într-un loc știut de ea pe Aleea Moților. Nu ne așezăm bine, căci masa se umple de creațiile la care trudise cu migală: zgărduțe și brățări foarte colorate. Fiecare piesă avea elemente pe care bătrânica le învățase de la strămoșii ce au locuit pe aceste meleaguri.

Vocea sa blândă lăsa să curgă povestea fiecărui motiv de pe zgardele sale de mărgele.

La un moment dat chipul ei lasă să se vadă o urmă de tristețe.

-Moartea soțului meu mi-a furat somnul tinere Ziggy pentru 2 ani aproape. Medicamentele nu mi-au îndreptat suferința.

Medicul e cel care mi l-a redat printr-o vorbă pe care atunci nu prea am înțeles-o bine.

-Ce știi lucra ? Să faci goblenuri până că o să-ți fie somn de îți vor cădea ochii în gură.

Timpul a trecut iar eu începeam să fac mai multe lucruri de mână. Până într-o zi când o doamnă m-a rugat să-i repar o zgărduță pentru băiețelul ei. Voia să se facă artist, adăugă ea zâmbind.

-Și ce ați făcut atunci? o întreb eu cu urechile ciulite.

Habar nu aveam cu se lucră cu mărgelele, râse ea.

-Mi-am cumpărat mărgele colorate de la prăvălia unui negustor din Oradea. Am făcut rost de câteva modele și m-am apucat de lucru.

-Cum rămâne cu somnul ? continui eu pe același fir de la început.

-Lucram la mărgelele colorate până moțăiam de somn. În pat nu puteam dormi. Am continuat să lucrez zgărduțe zi de zi. Somnul meu a revenit iar eu m-am înzdrăvenit. Iaca…sunt 9 ani de atunci.

-Mărgelele v-au vindecat, spun eu cu entuziasm.

-Poți să-i spui așa, spuse magiciana culorilor cu recunoștință în glas.

Ziggy, când lucrezi cu mâinile îți folosești și mintea. Ea nu mai are timp să sară aiurea din gând în gând. În plus, zgărduțele le făceam pentru băieții și fetele care cântau și jucau în satele vecine. Mare îmi e bucuria când îi văd.

Se apropie mai mult de mine și îmi spune în șoaptă, ca și cum îmi spunea un secret de preț.

-Oamenii fericiți și sănătoși produc mereu ceva util pentru ceilalți. Am înțeles că asta m-a vindecat de fapt.

În călătoria ta tinere, folosește-ți mâinile și mintea căci ceea ce nu crește, se ofilește și moare.

Magiciana culorilor și-a isprăvit povestea mărgelelor sale. Nu o cunoșteam de mult timp, dar pățaniile sale m-au făcut să o apreciez și mai mult.

Drumurile noastre s-au despărțit în parcul central al Beiușului, care începea să se coloreze de flori și verdeață.

De vii pe aceste meleaguri magiciana culorilor te va aștepta cu o vorbă bună, o poveste de viață și da, podoabe din mărgele care de care mai frumoase.

Un gând primit cu câteva zile în urmă s-a activat: Ziggy, în zona asta nu trebuie să ratezi poveștile și pălinca bună de la Pălincăria lui Castor!