Moștenirea tinerei domnițe

În cetatea pe care o străbat în lung și-n lat de câteva zile, trăiește o domniță cu o poveste foarte interesantă. Am aflat că face desene prin care transmite anumite mesaje ale unei întregi civilizații.
Oamenii de pe aici spun despre ea numai lucruri bune și recomandă cu drag să privești operele ei. Am ajuns în încăperea unei clădiri foarte vechi. Pe vremuri, aici se oficiau anumite ceremonii
religioase. Pereții încăperii erau acoperiți de tot felul de picturi și desene care mai de care mai expresive.

– Ce să însemne toate astea? îmi spun eu cu voce tare.
După doar câteva clipe apare ea. O domniță zveltă, cu un
zâmbet larg, îmbujorată și cu părul parcă din rotocoale de aur care îmi spune:
– Toate astea reprezintă „scara lui Iacov”, o învățătură a
poporului meu.
– Sunt făcute de tine? întreb eu sfios.
– Da, eu sunt Teodora!
– Încântat domniță Teodora, eu sunt Ziggy! Despre ce popor vorbești?
– Cu sute de ani în urmă, poporul meu prospera pe aceste meleaguri. Ceva tragic s-a întâmplat și a fost mistuit de răutățile altora. Astăzi au mai rămas doar câteva clădiri și amintirea lor în mințile
câtorva oameni. Prin desenele mele, transmit mesaje ale poporului meu. Nu mulți sunt cei care le văd.
– Și ce vrea să însemne această scară a lui Iacov?
– Cum spuneam, este o învățătură importantă a poporului meu. Înseamnă ascensiunea, creșterea. Unul din principiile pe care se baza acest popor de care tot îți vorbesc era să crească mereu. Își doreau mereu să fie mai buni, să învețe mai mult și tot așa.

Se citea în ochii ei puțină nostalgie. Oare să fi trăit pe
vremurile când acel popor se dezvolta în aceste locuri? Deși pare foarte tânără, cunoaște foarte multe. Nu am vrut să o întreb dar răspunsul a venit:
– Deși nu știu exact cum se trăia pe atunci, am în sânge anumite elemente care mă fac să mă comport într-un anumit fel. Mulți mi-au spus că sigur duc mai departe moștenirea lor. Sunt mândră să transmit tot ce pot mai departe.
– Cum reușește o domniță să transmită înțelepciunea unui întreg popor?
– Ziggy, probabil că asta este misiunea mea. Universul vrea ca eu să transmit asta și să le și învăț în același timp. Mi-ar plăcea să mai rămân la povești dar am ceva important de rezolvat.

S-a întors și a plecat exact așa cum a venit, pe neașteptate. Am rămas printre tablourile ei. Parcă îmi transmiteau ceva dar nu îmi dau seama ce. Să fie oare ideea de ascensiune, de creștere continuă și aspirație spre mai mult? Discuția cu tânărul președinte Rotaract mă va ajuta să înțeleg mai bine.