Povestea unei rochițe

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, un tânăr fecior ce umbla de zori prin Țara Crișurilor. Drumu-i era luminat de soarele arzător, iar ochii atenți erau pierduți în splendoarea zonei. La un moment dat, a zărit strălucirea unei rochițe pe un manechin.

– Tinere fecior, ce te atrag mai mult, rochițele sau manechinele? un zâmbet larg și o voce lină murmură în surdină.
Tânărul nostru era doar un simplu trecător, dar rolul lui creează un impact major în celălalt colț al lumii. Undeva departe, răsare o pasiune pentru rochițe.
Trece granițele în zona Moldovei, urmează drumul prin Carpați și a poposește în Țara Crișurilor. Depășește limitele financiare și confecționează un palton într-un depozit fără geamuri și fără căldură.
Ce să vezi? În razele soarelui luminos, paltonul se transformă pe loc într-o rochiță frumos lucrată și îmbracă un manechin în vitrinele celui mai mare centru de negoț din zonă.
Această rochiță a fost curtată de multe manechine din țară, apoi a ajuns să joace într-o piesă inspirată din “Idiotul” lui Dostoievski, pe umerii și șoldurile femeii puternice, directe, sincere și curate, pe scenele Teatrului Vascelo din Roma.
Un boutique din Viena așteaptă cu ușile deschise o nouă colecție de astfel de rochițe și o întreagă lume va admira noblețea și luxul din acest cadru, în care am găsit răspunsul:

De la lucrul simplu, aparent banal, pornește măreția mult căutată de mulți – de la un palton, către o rochie de scenă.
Este fascinantă această abilitate de potrivire între culori, materiale și bijuterii când vine vorba de vestimentație, mai ales dacă ne referim la podoabe de lux. Tare mi-ar plăcea să am și eu un designer personal!