Un vis, o viziune, un mesaj

Pașii mi-au fost călăuziți prin multe locuri de când am ajuns în zona Crișanei. Când pe alei bine pavate, când pe drumuri prăfuite, când pe dealuri și câmpuri am ajuns să urmăresc cursul Crișului Negru. Lucea în bătaia soarelui ca stelele pe bolta întunecată a nopții. Îl priveam cu admirație de pe colinele ce se ridică de-a lungul lui. La un moment dat, am ajuns pe un deal mai înalt și zăresc în fața mea un mic orășel. Crișul Negru trecea chiar prin el, spintecându-l. Priveliștea era minunată, am scos aparatul și mi-am luat câteva amintiri. M-am întins pe iarbă și priveam visător spre oraș. Fiind obosit de la atâta mers, imediat am ațipit și am căzut într-un somn adânc.

Când am deschis din nou ochii, am văzut deasupra mea stelele cum se îngrămădesc pe bolta cerească și strălucesc. Unele mai cu putere, altele mai slab, toate parcă voiau să fie privite. Realizez cât de târziu e și sar în picioare. Constat uimit că lângă mine arde un foc puternic. Un bătrânel cu părul alb, prins în coadă se învârtea în jurul focului și spunea incantații indescifrabile pentru mine.
– Așadar, te-ai trezit Ziggy!
– Da, m-am trezit! Cine ești tu ?
– Eu sunt protectorul Beiușului.
– Cum adică protectorul Beiușului? Și de unde îmi știi numele?
– Ha ha, Ziggy! Eu știu tot ce mișcă prin împrejurimile astea. Sunt aici de peste o mie de ani și nimic nu mi se poate ascunde.
– O mie de ani?!! întreb eu mirat.
– Da, am fost aici când s-a întemeiat prima dată localitatea și am ajutat la construirea primelor case. Am jurat atunci să protejez zona și să mă îngrijesc de ea orice ar fi. Asta este misiunea mea.
– Și ce făceai adineauri?
– Mulțumeam cerului pentru bunăstarea pe care ne-o aduce. Fac asta în fiecare seară. Fiecare loc are tradițiile și obiceiurile lui care trebuie respectate. Eu asta fac. Îmi îndeplinesc misiunea și mă îngrijesc că totul se întâmplă așa cum trebuie. Nu au ajuns întâmplător aici Ziggy, știi care e misiunea ta?
– Oarecum. Eu vreau să cunosc cât mai multe și să învăț.
– Misiunea ta Ziggy este să străbați meleagurile acestui popor și să culegi cele mai de preț învățături pe care să le dai mai departe. E important să îți cunoști bine misiunea. Vino mai aproape.
– Ce e aia?
– E un ceai special de plante. Doar cei din vechime știu să îl facă.

Am gustat cel mai gustos ceai pe care l-am băut vreodată. M-am așezat lângă foc și nu cred că au durat câteva secunde că am adormit. Să fi fost de la căldură, să fi fost de la ceai? Cert este că în clipa în care am deschis din nou ochii, soarele era din nou sus pe cer și auzeam păsărele cum ciripesc. Bănuiesc că întâlnirea cu protectorul Beiușului a fost doar un vis. Dar totuși, a fost atât de real.
În Beiuș este un lucru real care merită a fi vizitat și explorat: Colegiul Național Samuil Vulcan, al doilea liceu românesc din Transilvania! Spiritul protector al Beiușului mă va duce într-acolo.