De la pasiune pentru spiritualitate, scris si regie, la pasiune pentru fotografie și oraș art-nouveau

– Tinerel la tinerel trage, îmi zise spiritul Oradean. Meticulos și pasionat de orașul în care s-a născut, îl vei întâlni la Ceainăria de pe Boulevard.
Pentru unii, Boulevard înseamnă punct central, populat, plin de reclame ale magazinelor pe ambele părţi. Pentru mine: o noutate.

Ajuns la Ceainărie, comand un ceai de mentă cu miere de albine și lămâie. Doar eu știu că tot drumul am avut în minte ceaiul de mentă, după ce am auzit:”Ceainărie”. Gustul de lămâie proaspăt tăiată cu ceaiul fierbinte și mierea mă făceau să am senzaţia de ”gură pungă” de la gustul dulce-amărui. Apare după o vreme tânărul cel meticulos și pasionat.
Cu o statură înaltă, părul foarte scurt, aproape de chelie, faţa rotundă și serioasă, solid ca costituţie, mă întreb rapid în gând: “Oare e ceva sportiv?”. Se intitulează Vasile și e încântat să mă cunoască. Mi-l puteam imagina jucând cândva într-o generaţie rugby sau alt sport de contact.
Cu privirea atentă, concentrată și pe alocuri mai serioasă, începe povestea lui. Îmi spune despre cum a început acum 3 ani dintr-o joacă să pozeze clădiri ale orașului. Apoi le împartășea cu ceilalţi și, pas cu pas, celo care îl urmăreau tot mai mult și mai atent.
– Îmi place să contribui, să pun umărul la imaginea orașului, spuse el zâmbind, iar eu mă uitam atent cu ochi mari la modul rar, dar expresiv de a o face. Am reţinut că pasiunea lui va continua încă câţiva ani, cu noi și noi fotografii.

– De ce îţi place să faci asta? îl întreb punându-l la încercare:
– Pentru că pozele luate zilnic fac tranziţia de la oraș vechi la nou. Pentru că oamenii zâmbesc când revăd locurile, panoramele, care în timp, din cauza agitaţiei zilnice, nu le mai dau importanţă.
Apropiindu-ne de terminarea ceaiului, îmi spuse: “Nu banii sau premiile, ci liniștea pasiunii tale te face fericit”.