Secretul din adâncul muntelui – Peștera Pișolca

Cu ceva timp în urmă am întâlnit în Oradea câțiva porumbei de la care am primit câteva cărți cu povești. Tot răsfoind acele cărți am găsit o hartă care m-a condus aici, pe valea Sighiștelului. Pe spatele hărții scria că voi găsi o peșteră vie în care sunt ascunse multe secrete și comori. Mergeam eu pe această vale și la fiecare gaură mai mare în stâncă strigam?

– Alo!!! E cineva acolo?!
Căutam peștera vie. Mă așteptam ca însăși peștera să îmi răspundă și să îmi dezvăluie secretele sale. Am străbătut în sus și-n jos toată valea dar nu am primit nici un răspuns. M-am întors în primul sat, am găsit un loc unde să-mi petrec noaptea și stăteam pe gânduri.
– Oare ce s-o fi întâmplat cu peștera vie? spun doar pentru mine.
– Peștera vie de pe valea care urcă prin munți? întreabă cel care mă găzduia.
– Da, aceea. Am fost astăzi să o caut dar nu am găsit nimic.
– Din întâmplare, ai văzut o peșteră prin care încă mai curge apa?
– Da. Am trecut pe lângă ea.
– Păi aceea este peștera vie. Glasul ei e vuietul care se aude de la apa care încă sapă în adâncul muntelui.
– Am să mă întorc dimineață acolo. Ce știți despre povestea ei?
– Care poveste? Nu am auzit nici una.
– Bine, am să mă trezesc devreme și am să aflu eu care este.
– Noapte bună Ziggy!

A doua zi, în timp ce răsărea soarele eu urcam spre acea peșteră. Cum am ajuns acolo, am și intrat. Apa nu era prea mare așa că am putut să înaintez fără griji.
Am mers și am mers până ce ajung la o cascadă. M-am învârtit în jurul cascadei, atent fiind să nu mă ud. După ce am verificat toată zona, am mers mai departe până într-un loc unde pasajul se termina. Nu mai aveam pe unde să înaintez și încă nu am găsit nici o urmă de comori. Am cercetat fiecare perete de stâncă. Am bătut cu atenție în fiecare…Nimic!
Într-un final, înainte să plec m-am prins cu mâna de o piatră care s-a desprins din perete. Dincolo de ea era ascuns un sul mare de hârtie din care lipsea o bucată. Am desfăcut-o și am realizat că este o hartă. Bucata lipsă era chiar în buzunarul meu. Era cam întuneric așa cu nu vedeam exact unde duce.

– Ei Ziggy băiete îmi zic eu cu satisfacție, dacă insiști, reușești!
Am ieșit la lumină și am văzut că era cam ștearsă dar totuși se puteau citi anumite elemente. Unele cuvinte nu le înțelegeam așa că am decis să merg la un bătrân din sat care să mă ajute cu limba veche.
– E un traseu măi ficior, îmi răspune bătrânul înțelept a doua zi. Nu înteleg tot ce spune dar se pare că te trimite spre Peștera Urșilor dintr-un alt ținut: Chișcău.
– Bine atunci bâtrâne, voi merge într-acolo! Pun harta în straiță și mă îndrept spre noua destinație misterioasă! Oare ce vrea să-mi arate această hartă ?