Terapie prin culori vesele: Zig Zag în mirabilismul beiușean

Profesorul îmi confirmase vorbele pe care le-am auzit din bătrânii: artiștii sunt spirite libere și vesele. Știam că felul lor atipic de a fi se manifestă în tot ce fac. Când m-am întâlnit cu pictorița din Beiuș, o doamnă simpatică, am avut aceeași senzație.

Vremea din Beiuș din acea după amiază numai prietenoasă nu era! Norii negri amenințau orașul iar vântul tăios îmi sufla pe la urechi. Cenușiu!

În schimb, doamna ieșea din peisaj. M-a întâmpinat cu un zâmbet cald.

-Ziggy, hai să mergem întâi să-ți arăt ceva. O să afli mai multe despre stilul pe care îl practic ca artistă.

Intrăm într-o curte interioară ce lăsa loc casei și atelierului surorii sale.

-De la ea am învățat, spune sora ei, cu un ton afectiv, lăsând să se vadă dragostea ce o avea pentru sora ei. Mă învită în atelierul unde pasiunea lor pentru pictură le unea.

Pereții erau plini de picturi abstracte, în culori foarte vii dar și câteva mai reci. Formele aparent neregulate creau spațiu pentru interpretări și sensuri noi. Asta face de fapt arta abstractă.

-Ziggy, am avut o perioadă în care eram foarte sobră în picturile mele. Cu timpul am trecut la mirabilism.

Ridic din sprânceană, săgetat de un cuvânt nou.

-Mirabilismul este arta care întruchipează fericirea, continuă ea cu un zâmbet mare. Sensul existenței omului pe Pământ este să fie fericit, să se veselească de fiecare zi. De ce aș picta despre altceva?

Dau din umeri nedumerit.

-Vreau ca omul care îmi privește tablourile să simtă această bucurie de a trăi, Ziggy. De aceea folosesc culori cât mai vii, ca să transmit viață, energie și veselie. O imagine face cât o mie de cuvinte!

Plecăm de la sora ei și ajungem în locul unde locuiește, mai la marginea Beiușului. De acolo se vedeau munții înzăpeziți și biserica de pe deal, ce părea că plutește pe iarba verde.

Casa ei nu era altceva decât o expresie a sufletului vesel pe care îl cunoscusem de curând. Perdelele erau pictate cu floarea soarelui de un galben auriu. Plantele își revărsau oxigenul binefăcător iar atelierul său era plin de tablouri colorate.

Puteam să văd  evoluția ei în tablourile expuse.

-Ziggy, îmi spuse ea ghicindu-mi intenția, am continuat să pictez, indiferent ce dificultăți au apărut pe parcurs. Acest dar s-a șlefuit pe măsură ce eu am pictat. Acesta este secretul pentru a te desăvârși în orice activitate.

Când poveștile s-au isprăvit, noaptea se lăsase. Fusese o zi dedicată artei!

-Băiete,  meleagurile poporului de la care înveți sunt pânza ta, îmi șoptește vocea interioară. Ia să vedem noi ce știi tu picta timp de cinci ani?

Zâmbesc. Pânza călătoriei mele se colora zilnic cu povești faine!

A doua zi urma să mă întâlnesc cu un bătrânel care vreme de mulți ani a dat viață culturii beiușene.