Povestea artistului care a șocat mapamondul

Dacă arta nu impresionează, nu uimește sau chiar să șocheze, atunci înseamnă că Radu Pământ nu e prin preajmă. Dar în momentul în care se petrece, toată lumea știe că despre el e vorba. E un june pasionat de arta plastică, dar în paralel și-a dezvoltat și o pasiune puțin atipică și poate ciudată pentru unii, prin care duce ideea de artă la extrem.

De aceea, mărturisește că: ”pentru mine a face artă înseamnă să vii cu ceva nou, nu să te rezumi sau să te limitezi la peisaje, portrete etc. Depinde cum le faci și pe alea. (…) Pentru mine ca artist e foarte important să am libertate să fac ce și când vreau. Inspirație există tot timpul, că dacă aș trăi 10 vieți, tot așa avea ce crea… Când lucram în 2012 în București m-am apucat să fac un fel de artă dusă la extrem și colecționam tot felul de ciudățenii cam din toată lumea, cum ar fi cap de crocodil real, cranii de maimuță, maxilare de rechin, pești piranha, în majoritate animale de pradă, dar și calote de căpriori, cerbi etc. Și m-am apucat de niște chestii duse un pic la extrem și au șocat un pic pe toată lumea, mai ales că niște ziare central au scris despre asta. (…) În atelierul unui fost profesor, iar acum coleg era un craniu din al Doilea Război Mondial, cu gaură de glonț.

Noi făcusem studii cu colegii pe craniul respectiv și până la urmă am reușit să intru în posesia lui. Am zis că vreau să fac ceva cu el și acum e un exemplu de artă dusă la extrem. I-am sudat un maxilar de rechin cu toată dentiția completă, din gură iese un pește piranha uscat și în spate are sudat o calotă de căpriori foarte rară și măsoară 1,20 metri. Apoi am mai făcut lucruri de genul acesta…”

[mashshare]

ZiggY

Când faci un lucru, fă-l să îți placă ție!

A fost odată un tânăr artist care venea mereu cu idei și concepte noi. Mereu picta ceva nou și inedit. Avea întotdeauna ceva diferit față de ce exista în jurul lui. Din pictură în pictură a ajuns să fie foarte cunoscut. Toată lumea vorbea cu drag despre el. Așa a ajuns și la urechile mele, astfel încât am luat decizia să îl întâlnesc.
Într-un sfârșit, am pășit în atelierul lui. De la ușă m-a primit cu căldură, iar după ce i-am trecut pragul, am fost întâmpinat într-un mod diferit. Pereții erau acoperiți de tot felul de măști tribale ale diferitelor culturi din jurul globului. Într-o secundă am fost salutat în zeci de limbi și în zeci de moduri diferite.
– Ziggy, am uitat să îți spun că mai și colecționez obiecte rare.
Mă simțeam urmărit. Fiecare mască parcă își îndrepta privirea către mine. Pentru ele eram un intrus.
– Hai să îți arăt camera unde lucrez.
Am mers bucuros într-o odaie alăturată. În sfârșit am scăpat de privirile iscoditoare ale măștilor tribale. Dintr-o dată, am fost asaltat de altfel de priviri. Femei dezbrăcate din rame frumos decorate. Unele se întorceau timide, altele rămâneau ferme și mă urmăreau provocator.
– Cine-i ăsta? parcă spunea unul din portretele de pe pereții alăturați. Era înconjurat și de alții care mai de care mai ciudat. Mustăcioși, africani, cu ochi mari, albaștri și cu părul vâlvoi. Cu toții erau cu ochii pe mine.
– Ce sunt astea? întreb eu arătând spre niște tablouri pe care nu prea le înțelegeam.
– Sunt ochi de geneză. La astea lucrez cel mai mult, e exact ca adevărata geneză a universului. Au loc multe reacții chimice până să iasă ceea ce vezi tu. Hai alături să povestim.
Am mers într-o altă cameră dar a trebuit să trec din nou pe sub privirile măștilor tribale. Aici eram așteptat de mai marii pământului.
– Ia un loc, Ziggy! parcă îmi spuneau aligatorii, crocodilii de aici. Erau așezați liniștiți și parcă așteptau musafiri.
– Cum reușești să faci lucruri atât de diferite și să le dai atât de multă viață?
– ZIggy, e simplu. Pun multă pasiune în ceea ce fac și fac în așa fel încât să îmi placă mie. Nu fac asta ca să le placă altora. Dacă le place bine, dacă nu, la fel de bine.
Am observat cât de multe se pot face atunci când pui pasiune în activitatea ta și faci exact ceea ce îți place. I-am mulțumit pentru că mi-a arătat cum lucrează, am trecut din nou pe sub privirile măștilor, mi-am luat rămas bun și mi-am continuat drumul.

Echipa Zig Zag prin România