Cătunul blestemat

După o noapte de adăpost la cabanier, unde am apucat să-mi usuc și hainele, mi s-au oferit mai multe informații despre satul în care mă ajunsesem pentru a mă auto-provoca.

Departe de civilizație, ascuns în creierii munților, într-o pădure bătrână și întinsă de brazi este așezat acest sătuc de munte. Aici, trăia o singură bătrână zbârcită și cocoșată. Această bătrână se îndeletnicea cu farmece și vrăjitorii de făcea pe toată lumea să stea departe de acel loc. Se spune că cine se apropie la mai mult de o sută de pași se transforma în stană de piatră și nu mai avea scăpare. În plimbarea mea prin sat, am întâlnit un bătrân cu barbă albă care mi-a spus:
– Ziggy, ia aminte la vorbele mele. Legenda spune că doar un tânăr cu sufletul curat, venit de pe meleaguri îndepărtate o să poată elibera cătunul din munți de blestemul cotoroanței. Presimt că tu ești acela.
– Eu? Sunt doar un copil, cum aș putea lupta eu cu vrăjitoarea?
– Dacă faci exact cum îți spun eu, vei izbuti să o învingi fără probleme. Te duci la baza muntelui și îți cumperi de acolo o blană mare de urs. Te învălui în ea și începi să urci spre cătunul blestemat. În drumul tău, vei trece printr-o poieniță. Trebuie să înnoptezi acolo. Peste noapte o să vină la tine un pitic al pădurii, care dacă te va simți cu inima curată și cu intenții bune o să te transforme în urs. Doar așa poți intra neobservat în satul cotoroanței. Odată ajuns în cătunul blestemat trebuie să te duci la casa cea mai veche de acolo și să cauți globul de cristal al vrăjitoarei. Folosește puterea ursului să spargi globul. Dacă faci asta, vrăjitoarea își va pierde puterile și o să se transforme în cenușă.

Nu am mai stat pe gânduri și am pornit la drum. Simțeam cum îmi bate inima de emoție, dar mi-am spus că trebuie să duc asta la capăt. Am ajuns la poalele munților și am găsit un pădurar care mi-a dat cadou blana de urs. Am luat blana în spate și am urcat spre vârf trei zile și trei nopți până am ajuns în poieniță. Ostenit, rupt de oboseală, m-am întins pe blana de urs și am adormit imediat. M-am trezit a doua zi la revărsatul zorilor și mi-am dat seama că eram deja transformat în urs. Puțin speriat mi-a luat ceva timp până să mă obișnuiesc în corpul de urs. Apoi, am prins curaj și cu câteva mișcări rapide am și ajuns în cătunul vrăjitoarei. Norocul mi-a surâs și am văzut zgripțuroaica cum se pierde printre brazi.

Pesemne că avea de cules ierburi pentru vrăjile ei. M-am îndreptat fix la casa din mijlocul satului. Ușa era închisă, dar fiind făcută din scânduri putrezite nu mi-a fost greu să o dobor. Simțind pericolul, vrăjitoarea s-a întors într-o clipită:
– Urs băgăcios, ce cauți aici? Las că îți fac eu de petrecanie! Cojoc îmi fac din blana ta și din oase îmi fac o fiertură să mai ademenesc și pe alții cu mirosul!
Un râs strident și malefic îmi pătrundea până în adâncul sufletului. Am văzut globul de cristal pe o masă alăturată și înainte să apuce vrăjitoarea să spună incantația, l-am izbit cu laba și s-a făcut țăndări. Un țipăt infernal se auzea acum din gura vrăjitoarei și în câteva secunde s-a prefăcut în cenușă. Vântul a împrăștiat cenușa și eu m-am transformat înapoi în om. Voiam să dorm acum, căci eram ostenit, dar nu am avut curajul să rămân acolo. Am luat blana de urs pe spinare și am pornit spre poalele muntelui. În poienița unde am devenit urs l-am întâlnit pe bătrânul cu barba alba.

– Bravo, Ziggy! Curajul și inima ta curată au învins cotoroanța. De acum, noi, cei care am plecat din acel cătun ne putem întoarce. Vom transforma acel loc într-un sat de vacanță și te vom invita și pe tine să te bucuri de o masă caldă și de frumusețile muntelui.
Am acceptat invitația lor la sărbătoare, imediat!