Zig Zag pe teritoriul divers al sociologiei

Pasiunea sa pentru sociologie persistă din perioada adolescenței, când această materie era interzisă de comunism. De aceea mărturisește despre vechiul regim că:”Am fost foarte supărat pe regimul comunist; l-am urât pentru că nu se putea face nimic. Era o viață extraordinar de tristă. Învățam la lumina lumânării, aveam un sfert de unt, era o străduință permanentă pentru părinții mei să facă de mâncare, să stea la colț, să se bată cu vecinii pentru o jumătate de kilogram de carne… porcării de genul.

Despre perioada în care era la student sociologie spune că: ”la început a fost distracție, dar după aia văzusem că sunt chiar talentat și m-am ocupat serios”, făcând parte din prima generație de după revoluție la această specializare.

Atunci când s-au înființat noile specializări de după ʼ90, nimeni nu se gândea la piața muncii, la orientare profesională, carieră, vocație etc. Toți voiau să facă învățământ superior după model german, adică să ne placă să studiem, să stăm cât mai mult în biblioteci, să citim cât mai mult, astfel încât să fim într-o relație camaraderească cu profesorii, să organizăm sesiuni de comunicare, conferințe, evenimente… asta pentru că sistemul de învățământ era ca înainte de ʼ90.

Atu-ul său în sociologie și nu numai este adaptabilitatea: Mie îmi place să schimb lucrurile. Nu  mă plictisesc, dar la un moment dat o temă, o disciplină își pierde sex-appeal-ul pentru mine. Am făcut suport de curs, temele de cercetare le-am acoperit, le-am investigat 5 ani, 6 ani, dar de la un moment dat scoți cât poți din ele, produci ce produci și după aia, parcă ai merge mai departe…Nevastă-mea știe că sunt așa. Și acasă fac la fel;  după 3 luni schimb cafeaua, schimb zahărul, trebuie să schimbăm marca la chestiile simple. Dacă încercăm un noi stiluri de muzică, asta înseamnă  că schimbăm și restaurantul și tipul de mâncare.”

[mashshare]

ZiggY

Sociologie pe timpul comunismului

Îmi plimbam pașii în căutare de noi povești pe drumurile atent pavate ale orașului Oradea. Ajung în zona Universității și intru în lumea frumoasă a romanticilor și visătorilor studenți.
În fața unei clădiri micuțe, un domn aranjat ca pentru o prelegere publică, mă poftește în biroul său.
-Bun venit străine! Hai la căldură să bem o cană cu ceai.
După cum citeşti, e timpul pentru un alt ceai.
Intru într-o sală elegantă, mă fac comod și mă așez la masă. Imediat vine și cana cu ceai, aburind apetisant în fața mea. Domnul este profesor universitar, un sociolog pasionat iar unii spun că este chiar un intelectual local.
-Până la vârsta de 20 de ani, omul își formează cele mai profunde convingeri. Atunci își creează caracterul și își stabilește adevăratele valori, intră direct în subiect. Acea perioadă a fost destul de zbuciumată, atunci au avut loc multe schimbări. Regimul comunist, pe care nu l-am agreat deloc, a decăzut și s-a instaurat democrația.
Partea bună e că s-a bucurat de asta și a studiat cu pasiune, o disciplină care până atunci a fost interzisă: sociologia.
Îl ascultam cu poftă și sorbeam cu nesaț din cana cu ceai fierbinte. Este un om cărui îi place să împărtăşească din experienţa vieţii sale. Are darul povestirii și ți-e mai mare dragul să îl asculți. Ceaiul se terminase de mult și cana deja se răcise dar poveștile continuau.
Studiază diferite comportamente ale oamenilor și derulează proiecte în domeniul sociologiei.
Timpul se scurgea în ritmul lui iar noi povesteam cu un ritm ceva mai alert.
Am făcut un tur al clădirii și i-am cunoscut și pe ceilalți de aici. Toți îmi zâmbeau şi asta mi-a confirmat că un mediu de lucru vesel este sănătos şi constructiv.

Am salutat respectuos, mulțumind pentru ceai, pentru poveștile frumoase și mi-am continuat drumul pe străzi, admirând arhitectura orașului Oradea.

Echipa Zig Zag prin România
Ultimele postari ale lui Echipa Zig Zag prin România (vezi toate)