Un alt fel de artă modernă – tunningul la mare căutare în Oradea

”Din ʼ98 până-n ʼ99 am avut un repaos de rupere de la copilărie, de la loc și începerea unei alte vieți de la zero. M-am acomodat destul de repede și mi-am cumpărat un Golf Cabrio decapotabil, fiind 2 în toată Oradea și era o mașină cunoscută. Când am ieșit cu ea decapotată ne saluta lumea și nu știam ce se întâmplă cu mașina aia… Fusese a unui tip foarte cunoscut prin vamă și era o mașină cu istorie; stătuse mult în garaj, treceau găinile peste ea ca să ajungă în coteț. Eu am luat-o, am făcut-o frumoasă și am început s-o modific  încet, încet: pielea, sistemul audio și am văzut că prinde, că mai vor și alții să-și facă.”

Deocamdată are un atelier personal unde lucrează la mașinile proprii și uneori mai face și la comandă când i se cere. A luat numeroase premii concursurile la care a mers atât pentru interior, cât și pentru exterior.

Acum lucrează mult pe restaurări de mașini, fiindcă asta e ceea ce-i place. În 2010 a luat locul 1 pentru cea mai bună caroserie, iar acum un proiect interesant căruia i se dedică în ultimul timp e o mașină mini ca a lui Mr. Bean, cu care vrea să participe la o expoziție europeană de tunning, alături de încă 2 mașini.

[mashshare]

ZiggY

Care pe care cară în schinare?

Era odată, pe meleagurile liniștite de pe malul Crișurilor, un tânăr căruia îi plăcea să fie unic. Orice făcea, își punea într-un anume fel amprenta personală și oamenii îl apreciau pentru asta. De-a lungul timpului a devenit din ce în ce mai creativ. Într-o zi, după ce și-a achiziționat de la târg o trăsură, a vrut să își pună amprenta personală pe ea.

A pictat-o, i-a dat o formă care tăia aerul și toată lumea întorcea capul când trecea pe drum. Așa l-am văzut și eu într-o zi și i-am spus:
– Salutare, om bun, frumoasă trăsură ai!
– Ziua bună. Urcă, hai să o vezi din interior. Cum te cheamă pe tine?
– Ziggy e numele meu. Ce ai făcut trăsurii de arată așa?
– Mergem la mine să îți arăt direct.
Sub privirile curioase ale oamenilor ne-am îndepărtat și am mers în locul unde își desfășura activitatea.

Două uși mari s-au deschis și am intrat în interior.
– Ce-i cu atâtea care și trăsuri aici?
– Sunt ale oamenilor care vor ceva original. Mi le-au adus să lucrez la ele.
– Și ce le faci? Cum le transformi?
– Îmi folosesc imaginația, am trusa cu scule și mă apuc de treabă. Îmi place să dau personalitate fiecărei lucrări.
– Ce zic oamenii când vin să își ia carul?
– Toți sunt uimiți. Nu se așteaptă să arate atât de bine și sunt foarte mulțumiți. Știi la ce mă gândesc Ziggy, tare bine ți-ar sta într-un car făcut de mine. Am imaginea finală în cap. O să fie cu verde, exact așa cum îți place ție. Dacă te hotărăști că îl vrei, să mă anunți!
– Așa facem, om bun.
Am mai dat câteva târcoale pe acolo, am privit îndeaproape ceea ce lucra și m-am minunat. Interesant să dai personalitate unor lucruri ca acestea. Poate voi avea și eu într-o zi un altfel de car. Mi-ar plăcea mult să îmi fac călătoria în ceva care mă reprezintă.
– Poți, te rog, să mă duci înapoi?
– Sigur Ziggy, urcă.

A dat bice cailor și am pornit. Am ajuns la locul primei noastre întâlniri unde, în privirile mulțimii, am coborât și mi-am văzut de drum. Gândul încă îmi stătea la acel car de care spunea că mi-ar sta bine în el. Oare cu un car din acela, special făcut pentru mine, aș putea călători și prin timpul strămoșilor?…

Ups, iar m-am lăsat dus de vălul viselor îndrăznețe…

Echipa Zig Zag prin România