Actor, personaj sau om?

Mă aflu într-un cadru ornat cu multe corturi roșii, portocalii și galbene, pe un câmp întins de iarbă și păpădii. Aud din partea stângă un mare murmur și caut să mă apropii.

– Adunarea, adunarea! striga o voce, atrăgând oamenii în jurul său. Pregătiți-vă să fiți martorii vieții unui actor ce vrea să trăiască în lut și liniștea naturii! Ia ziceți, ați mai auzit așa ceva? întreabă și pu-blicul începe să se gândească.
Această poveste este despre un tânăr actor ce dorește să-și schimbe publicul cu frunze, copaci și lut. După ce a experimentat tot felul de scenarii la job-uri, în teatru și pe foile pline de dialog ale marilor scriitori, s-a hotărât să schimbe macazul. Și nu e singur în această nouă piesă. Este alături de frumoasa lui soție.
După ce liniștea din public se termină, vocea începu din nou:
– Ce credeți voi, oameni buni? Actorul poate scăpa de menirea lui de a-și juca rolul, chiar de e în pustia natură?
– NU! strigă o fetiță roșcată, cu bucle lungi, care stătea în pu-blic.
– Extraordinar! De ce crezi asta, domnișoară mică?
– Pentru că voi veni și eu cu familia mea să locuim lângă ei.
– Oo! Dar asta e absolut…
– STOP! strigă din spate, o voce fermă de bărbat. Eu sunt actorul despre care se tot vorbește atât. Întradevăr, voi fi mereu un actor pe scena vieții. Dar eu sunt special, știți de ce? toți ochii erau ațintiți spre el. Pentru că eu nu despart personajul de om. Suntem unul și același.
În timp ce-și rostește discursul, se apropie de bufonul care striga în gura mare la oameni de pe o scenă improvizată din lemne.
– Suntem unul și același, repetă.
Odată ajuns pe scena pe care stătea bufonul, pocnește din degete și, instantaneu, veșmintele bufonului cad pe podea. Vocea acestuia îi e înlocuită de actor.
– Eu am învățat de la el, iar el a învățat de la mine.
– Domnule, dar eu nu înțeleg.
Actorul își îndreaptă privirea ageră spre fata roșcată, cu bucle lungi. Se îndreaptă meticulos spre ea și se oprește la un metru în fața ei. Apoi, rostește:
– Adică sunt înconjurat numai de actori și personaje, și de la toate învăț. Pe toate le compun în mine, după care le dau o voce. Ce zici? Voi rămâne toată viața un actor? Sau un om? Sau poate un personaj?… Cumva… Cumva toate… își ridică mâna în aer, la… își unește cele trei degete, un loc? și pocnește din degete. Puf! Rochița fetiței cade goală pe iarba verde.

Apoi se întoarce spre mine. Rămân hipnotizat.
– Tu, Ziggy, ești actor sau personaj pe scena mea?…