Povestea țesăturii de aur

Mă plimbam pe munții și pe văile Țării Crișurilor în căutare de povești autentice și aventuri de neuitat. Când la deal, când la vale, mă întâlneam cu tot felul de oameni. Cu toții erau prietenoși și primitori. Mulți mă primeau la ei în casă și mă serveau cu ce au ei mai bun. De la fiecare învăț câte ceva și ascult cu drag ceea ce îmi povestesc. Încerc să înțeleg meșteșugurile fiecărei zone și de obicei chiar reușesc.

Stăteam într-o zi într-o poieniță, lângă un foc și mă gândeam la ultima mea gazdă, care m-a primit cu plăcinte și cozonaci. Am intrat în casa ei și mi-a explicat cum se țes anumite elemente din casa țăranului tradițional. Stând așa, nici nu îmi dau seama când un străin se apropie de mine și îmi spune:
– Noroc bun, omule! Pot să stau și el la focul tău?
– Poftește, străine! Nu mi-ar strica puțină companie.
– Ce faci aici în mijlocul pustietății?
– Uite îmi odihnesc puțin oasele înainte să îmi continui drumul prin Țara Beiușului. Dar tu?
– Eu sunt într-o misiune specială. Caut pe aceste meleaguri pe cineva care să mă ajute cu o țesătură specială. Ceva mai complicat.
– Cum așa? Am cunoscut eu recent o doamnă care practică acest meșteșug din moș strămoș și e cea mai iscusită din câte am cunoscut eu.
– Crezi că ai putea să mă duci la ea?
– Mergem imediat, numai stai să sting focul.
În câteva minute am pornit la drum și nu a durat mult până am ajuns la ultima mea gazdă. Doamna Floarea era chiar în toiul muncii. Țesea un ștergar alb cu motive florale roșii. Era atât de frumos încât noul meu prieten a rămas uimit. A mai urmărit puțin felul în care lucrează și a spus:
– Sunt prințul din Țara Codrului și am la mine un ghem cu fir de aur. Vreau ca dumneata să îmi faci o țesătură cum nu mai este în acest ținut. O voi duce la curtea domnească și o voi oferi prințesei din Țara Beiușului. Doresc să îi cer mâna și să o iau de soție.

Auzind acestea, doamna nu a stat pe gânduri. S-a ridicat și a cerut ghemul de aur. L-a studiat atentă și a spus că are nevoie de trei zile și trei nopți. Ne-a rugat să plecăm și să ne întoarcem în trei zile. Am ieșit și am căutat adăpost prin apropiere. Ne-am adăpostit la un han de pe vârful dealului și am așteptat liniștiți trei zile și trei nopți. În acest timp am discutat cu tot felul de călători și negustori care treceau prin zonă. De la unul am auzit despre un al meșter care încondeiază ouă. Se spune că este cel mai vestit din această țară și am pornit spre locul unde mi s-a spun că îl voi găsi.

Am mers peste dealuri și prin multe văi până să ajung. În drumul meu, am auzit zvonuri cum că prințesa Țării Beiușului a fost cerută de soție cu cea mai frumoasă țesătură văzută vreodată. Oamenii spun că ar fi acceptat și că toți suntem invitați la o nuntă ca în povești care va dura trei zile și trei nopți.