De la idee la fapt: Ziggy află mai multe despre Acoperamantul Maicii Domnului

Încă din primele zile petrecute în Satu Mare auzisem și citisem despre Asociația Acoperamantul Maicii Domnului. Știam de lucrurile bune pe care le face în comunitate. Dar mai ales, eram curios să cunosc preotul care a propus ideea. El e cel a implementat-o și coordonează în prezent activitățile asociației.

L-am sunat și i-am spus pe scurt povestea mea. A fost plăcut surprins dar apoi pe un ton calm îmi spune: cred că mai bine scrieți doar despre Acoperamantul Maicii Domnului. Eu n-am făcut nimic special.
Zâmbesc la telefon și adaug: Părinte, vreau să-l cunosc pe omul care face ca tot ce am aflat să se întâmple. Ca de la suflet la suflet.
Râde. Bine băiete! Am înțeles. Am stabilit să ne întâlnim după slujba de duminică la Biserica Sfinții Împărați unde slujește.

Știam că e în partea nouă a orașului, chiar lângă podul Golescu. Preț de câteva minute am rămas pe pod, admirând Someșul vioi, inundat de lumina drăgăstoasă a Soarelui. Biserica masivă se înălța lângă râu. Se vedea că era încă în construcție. Chiar mă întrebam: oare unde se țin slujbele ?

Mă aștepta. Mă poftește la subsolul construcției unde funcționează pe moment biserica. Am rămas uimit de liniștea ce domina spațiul… O sală imensă cu peste 500 de locuri și mult spațiu liber de stat în picioare. În total, 1500 de persoane încap aici îmi spune el.

Pe același ton blând și modest preotul îmi povestește cum a pornit Asociația Acoperamantul Maicii Domnului. Ideea i-a venit dintr-o întâmplare care se tot repeta. O femeie credincioasă obișnuia să meargă în parc să ofere mâncare săracilor. „I-am spus: n-ar fi mai bine să-i strângem pe toți la un loc și să-i ajutăm? ”

Au făcut actele necesare și au pornit la drum.
Nu a fost tocmai simplu: copii erau flămânzi și cam sălbatici. La mijloc mai erau delincvența și mediul în care locuiau. Dar cu răbdare și dăruire, preotul și voluntarii de la Acoperamantul Maici Domnului au făcut lucrurile să funcționeze. Acum sunt peste 110 persoane care beneficiază nu doar de masă ci și de programul de studiu organizat după ore.

În timp ce povestea, observam cum ochii îi sclipeau de mulțumire…pentru transformările care au loc în oamenii nevoiași. Mulți renunță la obiceiurile proaste și se integrează în societate. În plus, îmi mărturisește că cea mai mare bucurie pentru el e să petreacă timp cu cei mici.

„Atât de bine mă simt în mijlocul lor și m-am atașat de ei. Când vezi un prichindel pe care știi că l-ai ținut în brațe când l-ai botezat și acum are 4-5 anișori și vine și mă prinde de picioare și se cațără pe mine ca un ursuleț… e o senzație atât de minunată când îl vezi că se cațără ca pe-un copac și îl iau în brațe, ne jucăm… E o stare grozavă și parcă-s un fel de tătic”.

Fără să-mi dau seama, trecuse o oră și jumătate în care l-am ascultat cu drag. Acest preot mă face să înțeleg, că a-ți dedica timp și energie pentru a-i servi pe alții îți aduce un sentiment de împlinire. Pentru el, Acoperamantul Maicii Domnului este un mijloc de a contribui în viața multora.

La final, după drumurile noastre s-au despărțit vorbele lui Jim Rohn îmi apăreau în minte: Găsește o cale de a-i servi mulți oameni. Căci serviciul către mulți, te conduce la măreție.