Povești din Țara Oașului la ceai cu ghimbir și plăcinte cu brânză

După ce am găsit cartea ”Fata din cămara zânelor” recomandată de moldoveanul din Țara Oașului găsesc o broșură cu informații despre acete meleaguri. Observ numele celui care a scris acest mic instrument de informare al turiștilor. Nu stau mult pe gânduri și-i dau de veste autorului. Aflasem ulterior că a scris și o monografie a Țării Oașului.
– Alo, da! îmi răspunde el cu glas domol.
– Dvs. sunteți autorul broșurii?, întreb eu.
– Da, eu, îmi confirmă puțin surprins.
După sfârștiul apelului primeam de veste o poveste pentru a doua zi.
Dis de dimineață, pe o vreme cam mohorâtă de ianuarie, ies de pe poarta muzeului oșenesc și mă îndrept spre centru. Ne întâlnim la jumătatea drumului iar el mă salută voios. Mergem direct la…o brutărie. Își aduce aminte că nu are cu ce să mă servească mai special. Cumpără în fugă niște plăcinte cu brânză și urcăm în apartamentul său aflat în apropriere.

Mă așez la masă și începe să povestească în timp ce pregătea un ceai din plante culese cu mâna lui măceșe, sunătoare, coada șoricelului și elementul surpriză: ghimbir.
– Ooo, ador ceaiul cu ghimbir! exlam eu încântat. E foarte sănătos!
– Așa este! confirmă el, mereu beau ceai cu ghimbir la care adaug miere din producție personală.
Pune ceaiul la fiert în bucătăria lui intimă iar între timp stăm la povești savurând plăcinta caldă cu brânză dulce.
– Aici s-a născut spiritul oșenilor, arătându-mi pe broșură situl arheologic de la Belvar, de pe la 1800 î.d. Hr.
– Care este totuși specificul oșenilor? întreb eu curios.
– Căldarea asta ( se referea la așezarea geografică a Țării Oașului ) are un farmec aparte. Oamenii sunt muncitori și curajoși. Pe vremea lui Ceaușescu erau singurii care aveau curajul să vopsească stâlpii de înaltă tensiune. Acum și-au construit case mari, frumoase și moderne.

– Nu sunt prea mari casele lor? întreb curios.
– Nu. Nu-i judec pentru asta, îmi spune el. E normală cultura lor pentru că doresc să răzbune timpurile în care au trăit în sărăcie. Când au avut posibilitatea să demonstreze rodul muncii lor, au făcut-o.
– Mulți i-ar judeca pentru asta.
Mulțumit de istoria servită, termin cuminte plăcinta încă aburindă, mulțumesc pentru ceaiul minunat cu ghimbir și ies salutând
respectuos.