antrenor ping pong Carei

„Emoția e prezentă întotdeauna la competiții, dar trebuie s-o stăpânești”.

E profesor la Clubul elevilor. Are vreo 9 grupe cu vreo 15 copii. Timp de 25 de ani au trecut prin mâinile și sub ochii săi atâtea generații, că nici nu le mai știe numărul.

La început a fost nevoit să facă eforturi considerabile pentru a putea face rost de o sală unde să-și desfășoare activitatea. I-a luat 2 ani pentru a pune la punct sala pentru ping-pong și în cele din urmă a reușit. Acum antrenează copii, mulți dintre ei fac performanță și reprezintă municipiul la diverse concursuri naționale și internaționale.

– Ei vin pregătiți sau devin inteligenți pe măsură ce practică sportul ăsta fiindcă-i motivează?

– Sportul îi duce la un alt nivel în viață. Într-o competiție, copi-lul care începe la 6 ani, deja la 8 ani e bun. Merge, știe, prinde mâna… când câștigă, când pierde cu adversarul, cu antrenorul adversarului; ei trăiesc altfel, știu ce-i fairplay-ul, să piardă, să se supere și-apoi să-și revină, știu să vorbească, să salute și să se descurce în viață. Asta datorită sportului care le-a oferit disciplină.”

[mashshare]

ZiggY

Tenis de masă la Carei

Mingi peste tot! Ping… pong! Pac! o minge vine în mine. Roiesc în jurul meu. Energie în toată sala. Antrenorul îmi vorbește și el. Reușesc și nu prea să fiu atent la el. Micii zglobii jucători de tenis de masă îmi fură ochii.
– Eu am construit tot ce vezi aici. Am dat cuie, am ridicat plăcile, am văruit, îmi zice rapid antrenorul.
Imediat după această replică, pe un alt ton, schimbă centrul de atenție:
– Ce se aude acolo? Vorbiți cam mult! Ia, faceți 50 de broscuțe. Haideți, toți patru faceți broscuțe!
Mă uitam amuzat la cei patru copii cum fac broscuțe. Zâmbesc când îmi amintesc. Se întoarce spre mine și continuă.
– Era un cerșetor care îmi tot cerea bani. Așa că i-am propus să vină să muncească cu mine la sală. Și ce crezi? Îmi dădea plăcile de lemn, băteam doar câteva cuie și apoi treceam la următoarea, ca să nu-l țin prea mult. Că altfel cerea mai mulți bani.
A făcut adunarea de sfârșit și, dintr-o dată, s-a golit și de copii și de mingi. Paf! Ca prin magie, am rămas doar eu, antrenorul și alți doi pasionați, mai avansați. La categoria lor, la tenis de masă, ei sunt pe primul loc.
– Ziggy, ești pregătit? mă întreabă micul campion la tenis de masă.
– Poartă Ziggy pălărie pe cap? spun eu entuziast.
M-a bătut măr! Cât m-am distrat! Nici nu știam că poți scoate mingea din unghiul acela…

În tot acest timp, antrenorul transmitea un mesaj esențial pentru club. Este un mesaj pentru învingători:

„Munca nu te-nșeală niciodată.”

Echipa Zig Zag prin România