Biserica din Boinești: provocarea devine o şansă

Am plecat cu gânduri mari spre această localitate, un ținut plin de povești și legende din Țara Oașului.Voiam să văd monumentele de aici și să le aflu poveștile sau legendele. Simțeam că sunt multe de descoperit!

Localitățile din zonă sunt foarte aproape de granița cu Ucraina. M-am pregătit cu de toate: hartă, GPS pe telefon, aparat și trepied. De toate mai puțin benzina. Eram pe roșu. În plus, supriză! Poliția de frontieră, tocmai verficica pe cineva. Știam că urmez și eu.

Am luat rapid inițiativa inainte să mi se facă vreun semn. Trag pe dreapta și mă prezint:

-Fiți amabil, vreo benzinărie găsesc prin zonă? întreb eu curios de reacția polițistului.

-Cam departe, mai aproape de Negrești Oaș. De ce ? Ai probleme?

-Cam da, răspund eu, simțindu-mă cu musca pe căciulă.

-Știi că dincolo de dealul acela din față e Ucraina ?

-Hmmm. Ucraina. Calm, îi povestesc ce am de gând și îi arat armele mele “nucleare”.

-No bun, te-am înțeles tinere. Mai bine te întorci să nu rămâi fără benzină!

Eram cam dezamăgit. Totuşi nu voiam să rămân fără benzină.

La întoarcere spre Negrești Oaș, mai poposesc prin Boinești, unde aveam de gând să merg și la conacul blestemat. Nu știu cum dar data asta, biserica Greco-Catolică, mi-a atras atenția. Formele sale mai neobișnuite și mai ales mica grotă cu statuia Fecioarei Maria te invitau să pui capăt unei zile agitate. Puțină liniște nu strică, îmi spun.

Am profitat de faptul că nu era nimeni prin zonă ca să reflectez la cele întâmplate. Am făcut la plecare și un set de fotografii și chiar un plan pentru a doua zi.

Până la urmă, problema a devenit o oportunitate îmi spun, în gând. În fiecare situație mai complicată este un avantaj dacă suntem deschiși să-l vedem. Biserica din Boinești a fost o şansă neașteptată.