Panorama în comuna Bixad

Doamna Iarnă a luat o mână de zăpadă și a suflat peste Bixad. Peste fiecare casă atârnă răzleț un acoperiș inocent de nea. Soarele se joacă în voie prin curțile oamenilor. O vrăbiuță stă pitită într-un pod și se mai aventurează din când în când într-o ramură de copac pentru a-și dezmorți aripile.

Plimbându-te pe drumul principal, casele mari și colorate stau înghesuite, de parcă-și țin de cald. Care mai de care vrea să-ți atragă atenția. Ici-colo, câte-un stog de fân îți dă impresia că e un cornet de înghețată cu frișcă pe de-asupra.

Mergând și lăsând amprentele pașilor în zăpadă, ajungi la capătul satului Bixad. Niște dealuri, cât poți cuprinde cu privirea îți apar în față. Stau ca niște străjeri care apără satul.

Urcușurile și coborâșurile dealurilor te duc cu gândul la istoria satului. Cam în același fel a decurs de-a lungul timpului. Nu e de-ajuns să poți urca, ci trebuie să știi și să cobori.

Poți afla mai multe detalii aici.

[mashshare]

ZiggY

 

Orice poveste are o învățătură – Bixad

O senzație ciudată te cuprinde atunci când, călătorind prin Satu Mare, ajungi să vezi panorama comunei Bixad. Te simți de parcă ai face parte dintr-un decor al unui basm, a unei povești spusă la gura sobei. Simți că ai vrea să tot stai să privești pe deasupra caselor, așteptând să se întâmple ceva nemaivăzut.

Am fost la Mănăstirea Bixad și de pe deal, de sus, se vedea întreaga așezare. Casele acoperite de zăpadă, dealurile și munții din depărtare creau o imagine de poveste. Parcă așteptam vocea naratorului să spună ce urmează să se întâmple. Așteptam să văd ce am de învățat din povestea acestei minunate priveliști din Bixad.

Am stat, am așteptat dar nimic nu s-a întâmplat. Nimic deosebit. Totul se mișca în ritmul normal al satului și viața mergea înainte, încetul cu încetul. Am învățat că e bine să stai și să observi ce se întâmplă în jur dar atunci când vrei să se întâmple ceva e bine să contribui cu ceva.  Cu gândul acesta am plecat din Bixad.

Echipa Zig Zag prin România