Ziggy, în lumea tradiției maghiare

Mi-am promis la plecarea în călătoria Zig Zag prin România să-mi descopăr ţara în toată diversitatea ei. Valoarea pe care un om o are sau frumusețea unei locații nu ține cont de etnie. Din acest motiv, mă bucur de fi ecare dată când am ocazia să descopăr specifi cul unei etnii, cum mi s-a întâmplat în Orașu Nou.

Aici am suprins mai îndeaproape o gospodărie tradițională maghiară transformată în muzeu. Știam de la Muzeul Județean din Satu Mare, că se afl ă în rețeaua lor muzeală. Locuința este din Orașu Nou, dar a fost mutată ulterior la strada principală. Când am ajuns era închisă și n-am putut intra.
Oare care sunt particularitățile unei astfel de case mă întrebam eu, în timp ce preluam fotografi ile. Dacă nu văd nimic, măcar să întreb pe cineva.

Ei bine, nu trece mult și un sătean care era prin zonă, s-a oprit uitându-se mai insistent la ceea ce fac.
Întrebarea îmi stătea pe limbă, așa că i-am spus povestea mea pe scurt și ce vreau de la casa tradițională.
– No, dacă-i așe spune el amuzat, hai să povestim.
– Vezi tu băiete, casa tradițională e clădită pe o fundație puternică. Are o pivniță dublă, în partea din față a fundației. Prima parte a pivniței este sala presei iar în cealaltă, tare bine mai șad butoaiele cu vin. No, așa bine îi să deguști vinul, adăugă râzând.
– Bine, bine, intervin eu curios, dar sus ce îi ?
– Măi băiete, la tine în Moldova, se primesc bine ospeții ?
– Se primesc!
– În cea mai bună cameră, îi drept ?
– No, că tare bine zici, răspund.
– No, așe și aici. Camera dinspre stradă, are mobilier de bună calitate din perioada interbelică.
– Și bucătăria ?
– În tindă. Aici se gătește și se țin blidele.