Surprizele din adâncuri

Trăia demult, pe malurile unui mare râu, un om foarte curios. Căuta mereu noi aventuri și peripeții de care oamenii se fereau în mod normal. Îi plăcea să se avânte în subteran, să urce munții și să plece în tot felul de drumeții ciudate. Având parte de astfel de aventuri, pentru el era deja ceva normal dar când povestea altor oameni, aceștia rămâneau uimiți.

Când am ajuns să îl cunosc, eram amândoi pe malul apei și ne pregăteam parcă de ceva nemaivăzut. Nu știu exact care era scopul lui, ce căuta sau ce dorea să afle dar eu aveam un scop. Căutam să aflu despre strămoșii poporului de la care învăț atât de multe.
– Ziggy, ce te împinge să te arunci într-o astfel de expediție?
– Nu ne cunoaștem prea bine dar de multă vreme învăț tot felul de lucruri interesante de la acest popor. Caut să înțeleg de unde se trag aceste învățături, vreau să îi cunosc originile. Vreau să aflu cum era viața în trecutul îndepărtat, cel de care nici bătrânii satelor nu își mai amintesc.
– Bine prietene, sună foarte măreț ce vrei tu. Te anunț însă că nu știu ce vom găsi sau vom afla.
– Să pornim!
Ne-am pregătit echipamentele și am pornit spre pădurile din vârfurile munților. Aici urma să coborâm în adâncurile pământului și să explorăm o zonă foarte veche. Se spune că aici ar fi locuit strămoșii noștri acum zeci de mii de ani.
Am ajuns acolo și vremea nu prea ținea cu noi. Nori negri se adunau deasupra noastră și eram puțin pe gânduri. Peisajul vede și intrarea în peșteră parcă ne îmbia să intrăm și să ne ducem aventura la bun sfârșit.
– Dacă am ajuns până aici, hai să continuăm! spun eu.
– Bine zici, Ziggy. Hai!
Am coborât în adâncul pământului și după câteva ore în care am trecut prin tot felul de labirinturi, unele mai uscate, altele mai ude, am ajuns într-o galerie în care se putea merge în picioare. În fața noastră galeria se termina fără nici o altă gură de aerisire. Datorită acestui fapt, a aerului rece și a căldurii emanate d e noi, a început să se creeze aburi. Deja eram ca într-un fel de ceață. Noul meu prieten se apropie de un perete și nu știu din ce motiv a început să se uite mai atent.
– Ce vezi acolo?
– Hai să vezi! Cred că am găsit ceva!
M-am apropiat și mare mi-a fost surpriza când am văzut pe perete chipul unui taur. La început am zis că doar ni se pare dar pe măsură ce ne-am uitat în jur am găsit mai multe astfel de însemne.
– Astea sigur sunt vechi de mii de ani!
– Ziggy, se pare că ai ajuns unde trebuie. Mai rămâne să aflăm exact din ce perioadă sunt.
Am făcut câteva fotografii și am ieșit la suprafață. Ziua era deja pe terminate așa că am pornit spre casă și abia a doua zi am reușit să contactăm câțiva specialiști și să le arătăm semnele. Am aflat că sunt vechi de aproximativ câteva zeci de mii de ani. Urma să așteptăm încă câțiva specialiști și că coborâm din nou acolo pentru un studiu mai amănunțit.

Se pare că atunci când îți dorești ceva cu adevărat, reușești să găsești ceea ce cauți. Am vrut să aflu din trecutul îndepărtat al poporului de la care învăț și am găsit omul potrivit care să mă ducă acolo. Curajul și spiritul de aventură te duc unde alții nici nu visează. Cât timp așteptăm răspuns de la specialiștii care trebuie să meargă cu noi în peșteră, am decis să mai aflu câte ceva despre tradițiile poporului de la care învăț.