Un baron ucrainian, hirotonit la vârsta de 26 de ani, s-a hotărât să construiască aici un conac și să își împartă averea cu cei săraci. Conacul blestemat, construit din cărămidă și piatră ca să reziste trecerii nemiloase a secolelor, avea o sută de camere. Aici erau găzduiți sărmanii și nevoiașii Oașului. Călugărul Pasztory îi primea pe toți bucuros că poate să le ofere un acoperiș deasupra capului și o masă caldă.
Înainte de moarte, călugărul a refuzat să se spovedească, ceea ce era foarte ciudat pentru un călugăr. De atunci toți cei care au încercat să pună mâna pe averea lui sau care au încercat să îi distrugă moștenirea au murit în situații misterioase. Până și regimul comunist, care transformase conacul în depozite de cereale, s-a năruit pe vecie după ce s-a dat ordin să fie distrus. Așa a ajuns să i se spună «conacul blestemat».
Astăzi clădirea este asediată de vegetația nemiloasă care parcă ar vrea să ascundă nedreptățile celor care au distrus cu bună știință, un loc al binefacerii. Se spune că spiritul călugărului încă protejează zidurile fostului conac. Puțini sunt cei care au curajul să se aventureze în conacul blestemat.
[mashshare]
Este blestemul călugărului Pasztory adevărat? – Conacul blestemat din Boinești
Călugărul Pasztory a fost un om cu un suflet foarte mare. Îi plăcea mult să îi ajute pe cei sărmani și așa a ajuns să construiască un conac cu 100 de camere. Aici le oferea celor săraci un bol de mâncare și un acoperiș deasupra capului. Se spune că la moartea sa a refuzat să se spovedească și a decis să îi facă pe toți cei care se ating de averea sa să moară în chinuri. Oamenii spun că toți cei care au făcut rău conacului au murit în mod misterios. Așa a ajuns să i se spună conacul blestemat.
Am decis să vizitez și eu conacul blestemat și am plecat din Satu Mare. În drum am oprit prin mai multe locuri, cum ar fi palatul Vecsey sau biserica reformată din Livada. Ajuns în Boinești, am lăsat mașina cam la 100 de metri de conac și am plecat hotărât să intru. Cum am intrat pe poartă am simțit ceva ciudat, aveam un fior pe șira spinării, simșeam o oarecare frică. Am ezitat să intru și am mers în curtea din spate.
După ce m-am învârtit de vreo trei ori prin curte, mi-am luat inima în dinți și am intrat. Simțeam cum frica se intensifică dar am încercat să o ignor și să aflu ce e înăuntru. Am găsit tot felul de obiecte. De la bănci răsturnate, până la vechi stupi de albine și obiecte bisericești. Am încercat să urc la etaj, să văd unde dormeau nevoiașii cu mult timp în urmă dar scara era aproape distrusă. Mereu mă uitam în spate, îmi era teamă să mai stau în conacul blestemat. Am ieșit încercând să las toate așa cum le-am găsit, fără să deranjez ceva sau pe cineva.
La plecare mă gândeam că aș vrea ca în viitor să construiesc și eu un loc unde pot să le ofer celor nevoiași un acoperiș și o masă caldă așa cum a fost pe vremuri conacul blestemat.
- Îmbunătățește-ți strategiile de business la TopHotel Conference 2024! - aprilie 17, 2024
- Înscrierile în competiția TopHotel Awards 2024 sunt deschise! - martie 5, 2024
- Industria ospitalității se reunește la TopHotel Conference & Awards 2023! - mai 19, 2023
Leave A Comment