Cultură și turism în Țara Oaşului

După ce îi las pe cei doi oşeni de la care afl u de un tezaur viu Unesco îmi continui drumul prin Țara Oaşului.

În călătoria pe meleagurile acestui popor de la care învăț întâl- nesc mulți oameni deosebiți. Se deosebesc prin port, tradiții și obicei- uri. În același timp se aseamănă foarte mult.

Poveştile pe meleagurile oşenilor sunt încărcate de mister și de foarte mult tâlc. Țara Oaşului este ca un ghid între munți și de aceea acest popor şi-a păstrat tâlcul ca nimeni alții. Adică de-a lungul tim- pului Țara Oaşului a rămas aproape intactă în ce privește învățătura şi modul de viață străbun.
Şi cum nimic nu este întâmplător ajung cu gândul şi condeiul la povestea numită: cultură și turism în Țara Oaşului.

Sunt primit cu greu la poveşti fi indcă nimeni nu a mai auzit de astfel de călătorii pentru studiu. După încercări şi teste care servesc bine spiritului meu ajung să fi u încercat destul de aprig în Țara Oaşului. Încep să cred că provocările sunt menite să scoată ce este mai bun din om aşa cum se face şi pălinca, aşa cum oşenii şi-au făcut cunoscută reputația de oameni harnici, cu onoare şi mai presus de toate … liberi.

După cum cred că m-am făcut înțeles, această poveste despre cultură şi turism în Țara Oaşului este “gătită” în mai multe etape.

Pasul meu antrenat de spaima ce am tras-o la geamul tezaurului viu Unesco ajunge lângă catedrală. Era beznă afară. O lumină pâlpâia sfi osă într-o cameră îngustă de peste drum. Mă apropii cu aceeași tehnică cu care m-am apropiat de povestea vraciului din Negrești Oaş. Sper să nu mai trag vreo sperietură.

Şi n-am scăpat.

Mă apropii de geamul de unde ardea lumânarea. Şi în loc să văd ce este prin cameră dau nas în nas cu o femeie care se uita pe geam, pe geamul călătoriei mele.

Vă spun drept că m-am speriat mai tare ca prima dată şi facui doi pași în spate.

– “ Știam că ai să vii şi nu era posibil să pleci din judeţ fără să vii în Țara Oaşului “.

Ochii s-au făcut mari de uimire şi de admirație. Deşi am tras spaime una după alta, acest moment reprezintă, drept să vă spun, primirea cea mai surprinzătoare.

– “ Oare ce mai știți despre mine dacă fi ecare mișcare îmi este anticipată? “

A zâmbit, m-a invitat în casă la căldură și m-a servit cu ceai.

– “ Țara Oaşului are oameni negustori. Negustorii sunt munci- tori şi asta poate anticipa multe întâmplări viitoare “ îmi zice în timp ce cana se umplu cu ceai.

– “Înseamnă că am multe de învățat aici “ îi răspund entuziasmat.

– “Şi noi mai avem multe de învățat. Fiii oşenilor sunt plecați la munci grele și asta ne-a adus bunăstare. Unii muncesc din greu iar alții au învățat diferența dintre muncă multă şi muncă inteligentă.”

– “ Pe unde am călătorit vă confirm că așa e peste tot. “

– “ Cultura și turismul în Țara Oaşului reprezintă un nou în- ceput. Oşenii au un stil de viață sacru şi de aceea nu consideră că exact asta caută călătorii să învețe.

Adică, cultura și turismul în Țara Oaşului este de fapt aici iar oamenii nu ştiu cum să valorifi ce asta.”

– “ Vreți să se înțeleagă care este diferența dintre elev şi profe- sor. Oşenii sunt buni elevi și învață să predea. Iar arta predatului cere răbdare, responsabilitate şi multe explicații viitorilor elevi?”

Şi primesc un da numai din priviri ca şi cum un simplu cuvânt afirmativ n-ar fi pătruns atât de mult.

Şi continuă cu un răspuns care iar creează mult mister în jurul următoarei poveşti care presimt că o să vină:

– “ În Țara Oaşului vei întâlni o femeie cu mult tact care îți va oferi o viziune nouă asupra a ceea ce se întâmplă în Țara Oaşului.

O singură atenționare am pentru tine Ziggy.

Dacă te faci parteneri cu oşenii să ştii că trebuie să te înfrățeşti cu munca. “

M-a privit serios în ochi. Ceaiul nu apucase să se termine fi indcă m-am pus rapid pe învățat.
Urmează o poveste despre ceea ce vedem cu toții dar nu toți privim la fel sau cum să privești în viitor când alții trăiesc în trecut.

Doamna responsabilă de cultură și turism în Țara Oaşului a zâmbit călduros și mi-a întins o carte. Despre această carte s-a vorbit mult şi cel mai important este că descrie o realitate surprinzătoare din Țara Oaşului.