DSC_0142

„Am venit la liceu în Satu Mare. În ʼ68-ʼ69 a fost schimbarea teritorială din raioane și regiuni, în județe. Satu Mare aparținea de regiunea  Maramureș pe vremea aia. Atunci s-au despărțit înainte de a veni eu și s-au făcut județele.

Am început aici la școala populară de artă. Apoi s-a înființat o orchestră profesionistă folclorică. O parte a venit din ansamblul Maramureșul de la Baia Mare, cu coregraf. Pe lângă Consiliul Județean al Sindicatelor de-atunci, au făcut o formație de dansuri, la care m-am alăturat și eu.  Dar eram încă de-acasă într-o formație. Uite așa, am prins în sat la mine toate datinile și obiceiurile, inclusiv dansul duminical, dansul la șură, pe care l-am reînviat. Acum se face în fiecare an, a doua zi de Paști”.

[mashshare]

ZiggY

Dans codrenesc la Casa de cultură din Satu Mare

Ce zi de iarnă! Înaintam energic pe trotuarele înghețate și respiram aerul rece ale zilei demult apuse. Era seară. Am ajuns la Casa de cultură din Satu Mare, unde doamna Carmen Sas m-a întâmpinat.  Am grăbit pasul către dumneaei căci mă aștepta, dar și eu eram nerăbdător să o întâlnesc pe prietena și colega ei din ansamblu.

Instructor dans codrenesc, la Ansamblul Cununița din Satu Mare

Am intrat în sala de spectacole și ce să vezi?!

O scenă plină de copii și perechi de copii! Fete și băieți, mai mari sau mai mici, unii cu cizmulițe negre, alții cu cămașă și bundițe. Acolo am întâlnit-o pe dumneaei, îmbrăcată ”civil”, cum e vorba în ansamblurile populare.

A doua zi dimineață, ne-am reîntâlnit la o ceașcă de ceai, ca să povestim mai multe. Mi-a împărtășit cu de-amănuntul cum a învățat fiecare dans, copilă fiind în satul natal. O ascultam și vedeam înaintea ochilor întreaga șcenă, exact așa cum s-a întâmplat:

Să îți spun cum am învățat eu dans.

„În fiecare duminică se organiza dans la sat, la șură. Învățătorul nu dădea voie copiilor să meargă. Dar eu eram curioasă. Și m-am dus și eu la adunare. Intram pe o ușiță de la șură, veneam roată lângă ceterași și priveam la feciori cum dansau. Apoi ieșeam prin spatele șurii, ieșeam înapoi pe ușiță și mă duceam până acasă la mine. Aici exersam cum o bătut băieții pe picior. Bun.

Mă duceam înapoi să văd un alt dans. Apoi, iarăși ieșeam din șură, mă uitam, mergeam iar să

exersez acasă. Și tot așa. Ei bine, așa am învățat primele bătăi pe picior, că, știi fetele nu prea bat pe picior.”

Acum este coregraf la ansamblul Cununița mare. Iar când pregătește grupe de copii pentru dans popular de performanță, pune mare accent pe seriozitate și exercițiu. Copii ascultă! Atât de policitoși și receptivi la cererile doamnei, erau!

Doamnă, m-ați introdus într-o lume plină de tradiții și obiceiuri codrenești. Multe și mult mai multe povești de zis ar mai fi avut. Și închei aceste rânduri prin semnificația numelui ansamblului: toamna, după culegerea grâului, țăranii se adunau seara în sat și făceau petrecere. Sărbătoreau! Și, înainte de a da tonul petrecerii, câteva fete pășeau în sat înconjurate de o cunună mare, mare de grâu. De aici denumirea anamblului de Cununița.

Prin dragostea de dans și tradiții, această doamnă alături de colegii dumneaei, părinți și copii, păstrează autenticitatea unor simboluri vechi.

Astfel, oricine poate contribui la transmiterea obiceiurilor populare, dacă într-adevăr își dorește asta.

Dumneavoastră deja o faceți și reușiți de minune!

Echipa Zig Zag prin România