Ziggy în satul de șvabi, la coloana memorială a lui Vonház István.

Recent, am discutat cu cineva din comunitatea șvabilor. Mi-a plăcut mult să ascult povești despre istoria lor, cultura, gastronomia și sărbătorile lor. De la felul cum îți construiesc și decorează casele, la festivalurile lor și celebrul ștrudel cu mere.
Am retrăit toate aceste amintiri când am ajuns în Petrești, unul din satele cu numărul cel mai mare de șvabi din județ.

Le vedeam locuințele specifice și felul de trai. Coloana memorială dedicată lui Vonház István, în parcul din fața primăriei m-a făcut să mă opresc. Acel monument spălat de multe ploi și vânturi, cu o placă de marmură neagră, îmi vorbea despre omul care și-a dedicat o bună parte din viață studiindu-i pe șvabi.

Un gând sprințar îmi vine în minte, în timp ce citeam inscripția de pe coloană.
– Hmmm, oare ce mi-ar spune Vonház István dacă ar putea vorbi ?
A umat un scurt dialog imaginar:
– Ziggy, îmi spune el cu o voce boemă, de artist…șvabii sunt un popor fascinant. M-am născut și am crescut printre ei, le-am studiat obiceiurile și modul de viață. Nu am vrut ca unicitatea lor să se piardă în niciun fel. M-am străduit ca să scot mereu în evidență punctele lor forte. Și sincer, cred că am reușit iar asta mă mulțumește. Acum e rândul tău tinere Ziggy. Tu ți-ai asumat un rol asemănător, doar că vei face asta pentru toți oamenii pe care îi întâlnești în călătoria ta prin țară.

Oamenii din fiecare județ au unicitatea lor iar ce ai tu de făcut, este să le arăți cât de valoroși sunt pentru ceilalți oameni doar pentru că sunt ei înșiși.
– Uau, gândesc eu, ca trezit dintr-un vis lung, asta da recomandare!
După o astfel de discuție, pornesc hotărât spre biserica șvăbească din localitate.