Regizor de filme documentare si scurtmetraje

“ Filmul e o activitate care te ține tot timpul în priză. “

Plecând de la realitatea concretă, ea urmărește să creeze un impact pentru public, educându-l: “dacă nu te schimbă în vreun fel filmul, înseamnă că nu a avut niciun sens. “
Pasiunea pentru film, a descoperit-o în adolescență.
”Aveam 12-13 ani. Mama câștigase la loto. Tata, fiind pasionat de fotografie, cu o parte din bani ne-am luat o cameră video. Fiind mică, habar n-aveam ce era camera video. Îi întrebam: bine bine, dar camera asta video are și bucătărie?”

Era un aparat foarte mare, un Panasonic. Tata se uita prin vizor și nu înțelegea mare lucru. Ne punea să ne strâmbăm în fața camerei. Cântam, dansam, recitam poezii.

La un moment dat, am mers într-o vacanță, cu părinții într-un tur al României. Tata avea o cameră micuță de familie. Mi-a dat-o zicând: filmează și tu ce întâlnim pe drum cât eu conduc.
Habar n-aveam ce și cum să folosesc.

Iau camera și încep să mă joc. Descoperisem că butonul acesta funcționează așa iar celălalt așa. Ia te uită, imaginea asta pot s-o decupez!
E drept că în călătoria aceea n-am mai dat camera video la nimeni.
Toate filmările le făceam cu reacția: Uau!

[mashshare]

ZiggY

De la o joacă de copil…la regizor de filme  documentare și scurtmetraje

Brunetul de la festivalul SPOT mi-a predat lecția proiectelor făcute din pasiune. Și fiindcă a observat că mă înmoi la astfel de povești, în stilul său caracteristic, îmi zice:
– Du-te și vorbește cu un regizor de film mă că ăștia bat filmul, bat și viața.
Realitatea îmi proiecta lucrurile cum sunt, nu cum au fost sau doresc a fi. Sentimentul de a vorbi cu un regizor de film mă provoca și entuziasma. Totodată mă simțeam inpirat să aflu cum vede un regizor lumea prin obiectivul unui aparat sau cameră video.
Întreb:
– Cum porni și de unde pasiunea pentru film?
– De când aveam 12-13 ani, îmi răspunde scurt și energic.
– Tata era pasionat de fotografie. A cumpărat o cameră video când am plecat într-o excursie. Apoi nu am mai dat-o la nimeni, zise ea către mine.
Camera mică de familie și dichisită, nu putea avea nici cea mai mică idee cum îi va puncta cariera de regizor pentru viitor.
– La 15 ani am avut primul scurtmetraj, sărbătorit în familie.Mama făcu’multe zile curățenie prin casă. ” Draga mea, apăi de unde le mai scoți? ”
După un timp, ajungem să discutăm despre cât de mult îi place să observe detaliile cu ajutorul camerei adică“ceea ce mulți nici nu văd”, zise regizorul către mine.
Ajungem să povestim despre lecțiile de tango. Cu ocazia unei perioade de câteva luni petrecute in Valencia, i s-a activat și pasiunea pentru dansurile latino. Începeam să vorbim aceeași limbă când e vorba de dans.
– La film nu prea mă pricep dar la dans nu mă dau bătut, zic eu
– Atunci cine seamănă se adună! vine replica.
Fiind mult mai curios despre ce o face să îi placă atât de mult filmul, îmi explică:
– Filmul e genul de activitate care mă ține mereu în priză. Și mă străduiesc ca scopul mesajului meu să fie educația prin film.
Închei cu gândul la filmele create.
Îmi iau rămas bun și rămân cu lecția creșterii pas cu pas, de la etapă la etapă până ajungi la nivelul cel mare pe care ți-l propui.

Și, ca orice film bun, se servește alături de un vin gustos, rece și … natural.

Echipa Zig Zag prin România

Echipa Zig Zag prin România

Cauți informații despre România frumoasă? Aici găsești postări turistice, fotografii spectaculoase, video dinamice și un strop de motivație de la români!
Echipa Zig Zag prin România