Lecţie de afaceri din “Moara cu Noroc” a lui Ioan Slavici

Oamenii mândri din Ţara Beiuşului au fost primitori cu mine. Mi-au povestit cu saţ despre cum s-au înfrăţit cu munţii Apuseni iar apoi au coborât spre deal şi în depresiune. Au construit aşezări călduroase, au adus cu ei şi meşteşugurile învăţate de la zei şi astfel s-au adunat mai multe familii gospodare la un loc. Am gustat fiecare poveste a beiuşenilor de la care am avut ce învăţa. Apoi a venit timpul plecării spre alte meleaguri.

Am primit de veste să trag la un han vestit după ce cobor din munţii Apuseni spre râul Crişul Alb fiindcă unde-s mulţi puterea creşte şi povestea nu se opreşte.
În drumul meu spre han, m-am oprit la un raft cu cărţi şi mi-am ales o carte. Cartea mi-a fost un partener de drum şi ghid. Numele cărţii este “Moara cu Noroc” scrisă de Ioan Slavici.
Lecturarea nuvelei m-a pus pe gânduri. Am să-ţi povestesc, pe scurt, ce s-a întâmplat printre rândurile citite.
Un cizmar harnic şi cinstit a cumpărat o moară. Era o afacere bună pentru acea vreme în Arad. Moara a devenit un instrument pentru adunat avere. Cizmarul care s-a avântat în vâltoarea negoţului a cunoscut pe şeful porcarilor care i-a devenit mentor în afaceri. Dar mentorul, şeful porcarilor, în loc să-l îndrume pe cizmar spre echilibru, i-a făcut mai mult rău. Astfel, soţia cizmarului comite adulterul chiar cu mentorul său. Îmi şi imaginez reacţia îngrijorată a bătrânei, mama soţiei, care veghea la echilibrul familiei. În finalul nuvelei “Moara cu Noroc” cizmarul îşi ucide soţia, cizmarul este ucis de aghiotanţii mentorului iar moara este incendiată.
M-a ţinut cu sufletul la gură acţiunea nuvelei şi eram nerăbdător să ajung chiar la… Moara cu Noroc. Aveam o mulţime de întrebări să le adrez celui care drămăluieşte activitatea morii.
– Ziua bună ! îl salut energic.
Îmi zâmbeşte cald şi primitor.
– Bine ai venit la Moara cu Noroc ! mă întâmpină vocea calmă. Te aşteptam. Am primit de veste din Ţara Beiuşului că vei veni. Sunt cel care drămăluieşte activitatea morii. Te rog simte-te ca acasă. Am auzit că bei ceai şi am pregătit unul. Fii amabil, permite-mi să te servesc fiindcă vreau să discutăm.
Mi-a plăcut acest om de la început. Părul blond, ondulat şi dat pe spate îi oferea aerul libertin pe care, ulterior, l-am observat şi în conversaţie. Avea privirea şi vocea caldă. Echilibrul său interior se putea citi din gesturile naturale ale corpului şi feţei sale.
Curiozitatea nu-mi dădea pace.
– Cu ce a greşit cizmarul de şi-a ucis familia din cauza morii?
– Cizmarul nu a înţeles ce înseamnă o afacere. O afacere este un copil. Cum o creşti, aşa o ai! Creşterea unui copil este o activitate complexă. Pentru unii pare un joc. Şi, la fel ca orice joc, apar învinşi şi câştigători! mi-a răspuns franc şi calm.
– Cizmarul a pierdut…remarc eu cu vocea stinsă şi nedumerită totuşi de răspunsul anterior.
– Cizmarul a pierdut fiindcă Ioan Slavici a dorit să transmită această lecţie de afaceri mai departe. A creat o poveste cu tâlc. Realitatea este mult mai dură.
– Cizmarul a pierdut dar Ioan Slavici a câştigat!
– Aşa este. Când am cumpărat această moară eram cam neîndemânatic. Nu prea mă pricepeam să drămăluiesc un hotel şi un restaurant. Apoi m-am concentrat pe servirea oamenilor şi asta m-a ajutat. Am descoperit entuziasmul de a munci ca să pot servi pe oameni.

În timp ce vorbeam, suntem întrerupţi de 3 fetiţe vesele. Aveau părul blond. Semănau cu tatăl lor, care tocmai m-a servit cu ceai şi cu frânturi de poveste. Se apropie şi mama fetiţelor. Din partea lor venea un aer puternic de familie. Fetiţele se topeau în braţele tatălui iar mama lor zâmbea împlinită. Doar aburii ceaiului m-au ajutat să-mi închid gura căscată de mirare.
Contrastul era puternic. Familia cizmarului şi familia celui care drămăluieşte aceeaşi moară.
Mi-am adus aminte de un motto din carte care spunea că “dacă e vorba, nu banii…ci liniştea colibei tale te face fericit”. Ioan Slavici a transmis acest mesaj şi această lecţie de afaceri celor care o caută.
S-a gândit că oamenii poate vor lua ad literam această zicală și vor sta departe de bani pe motiv că-ți răpesc liniștea. Știa că vor fi oameni care vor arăta contrariul. Morarul din Ineu mi-a demonstrat că te poți bucura de prosperitate financiară, liniște sufletească și o familie frumoasă. Asta pentru că a înțeles cum se joacă jocul!

Deşi citim aceleaşi rânduri, nu descoperim acelaşi sens. Probabil de aceea redescoperim ceva nou, de fiecare dată când recitim o carte. Nuvela Moara cu Noroc este o lecţie de afaceri despre servirea oamenilor şi mi-am dat seama că există două tipuri de oameni: cei care aşteaptă să fie serviţi şi cei care servesc.