Urme de istorie restaurate

Călătoresc de aproape jumătate de an. Am observat diversitatea culturală a acestui popor de la care învăț. Este atât de mare încât apar diferențe majore chiar de la un sat la altul sau chiar dacă treci peste deal sau cobori în vale.

Vorba unui înțelept din Satu Mare: “ călcăm fizic pe istorie “. Atât sunt de vechi poveștile acestui popor.

Urme de istorie sunt peste tot. Dacă nu ar fi gândurile care îmi inundă capul atunci noi doi cititorule, nu am putea vorbi. Pe meleagurile județului Satu Mare am avut parte de o întâmplare nostimă.

Când am trecut prin Carei am vizitat castelul Karolyi care reprezintă o urmă de istorie de curând restaurată. Pe lângă mine a trecut o femeie. Am reușit să-i văd chipul și privirea. Ochii mi-i amintesc bine fiindcă erau negri și aveau un efect magnetic. Te cam pierdeai dacă aveai curajul să privești prea mult.

În altă zi ajung în Apa la Casa Memorială Vasile Lucaciu. După ce vizitez și asist la dialogurile dintre vizitatori şi ghid mă retrag cu un sentiment de admirație din curtea casei. Iar peste drum am văzut-o din nou pe femeia cu ochii negri, părul scurt până la umeri şi statură mijlocie.

În altă zi ajung la Medieşu Aurit. Vizitez cuptoarele dacice care fascinează memoria vizitatorilor. Hoinăresc prin cetatea Medieşului Aurit şi de pe ruinele castelului la depărtare, văd din nou aceeași femeie cu corp suplu şi chiar atletic.

Toate aceste situații te cam pun pe gânduri. De aceea mă aşez la un ceai. Am găsit un loc liniștit prin centrul orașului Satu Mare. Cobor la demisol. Mirosea a vopsea proaspătă fiindcă recent se făcuse curățenie. Era un fel de beci spațios, intim şi cu bun gust amenajat iar culoarea brună era vizibilă peste tot. Comand ceaiul.

În timp ce savuram ceaiul îmi întorc puțin privirea spre stânga și o observ. Nu-mi venea să cred. Din priviri ne-am zâmbit. Știam că jocul era deja început înainte de acest moment.

– “Servus tok Ziggy” îmi zice zâmbind şi din priviri.

– “ Cred că aş putea primi câteva explicații. Ești cu ochii pe mine pe oriunde merg, îmi apari în gând şi acum apari în timp ce îmi beau ceaiul. Cred că ți-am căzut cu tronc. “

Zâmbește fără să spună nimic. Mă simțeam invitat la vorbă. După ce a ascultat cuvintele nedumeririlor mele îmi zice pe un ton energic.

– “ Am participat la restaurarea urmelor de istorie pe care le-ai vizitat.”

– “ Şi eu credeam că ți-am căzut cu tronc”.

Izbucnim amândoi într-un râs zglobiu.

Mi-am băut ceaiul în compania acestei femei fascinante şi am avut ocazia să-mi reamintesc vizitele urmelor de istorie restaurate într-un alt context.