Secretele longevității și înțelepciunii descoperite la un bătrân furcaș din Țara Zărandului

În Ineu am avut bucuria să-l cunosc pe inginerul care a scris patru ani despre Țara Zărandului. El mi-a povestit despre bogățiile care se află în satele din depresiunea formată de Munții Codru Moma și Munții Zărandului. În culori vii îmi zugrăvea peisajele, viața oamenilor simpli, tradițiile și meșteșugurile care încă se păstrează.

– Ziggy băiete, cea mai bună cale ca să descoperi magia acestor meleaguri este să le străbați direct. Ai să întâlnești un bătrân furcaș care îți va plăcea îmi spunea el plin de energie. Cu straița pe umăr și aparatul la gât am pornit pe cursul Crișului Alb, până în satul numit după Craiul munților-Avram Iancu! Aerul proaspăt de munte îmi gâdila nările. Munții scunzi aveau un aer misterios. Hainele lor erau aranjate după moda primăverii: verdele crud al foioaselor se asorta cu verdele negricios al brazilor și copacii înfloriți uitați printre ei. Ajung în Avram Iancu, într-un loc unde drumul se bifurcă. O altă parte a satului pornea de aici printre potecile șerpuitoare. În gospodăria de lângă intersecție văd un bătrânel care lucra de zor la niște cozi de lemn. Îl urmăresc puțin cu privirea. Era energic și lucra cu gesturi precise în timp ce grămada de cozi se mărea. Intru în curte mare sub privirile impasibile a doi câini care se întovărășeau cu o pisică pe jumătate adormită. Se cunoștea că era casă de om gospodar, cu multe anexe și lucruri.

– Ziua bună, bade! îl salut eu din toată inima. Eu sunt Ziggy! Călătoresc pe meleagurile poporului de la care învăț. Multe lucruri bune am auzit despre tine!

– Ziua bună, tinere călător, răspunse el cu o veselie care mă surprinse. No amu dacă ai vinit la mine hai să șădem să povestim! Lăsă lucrul și mă pofti în casă. La intrare un lămâi tinerel stătea de strajă în ghiveci. Era plin de lămâi galbene și coapte. – E o frumusețe! Exclam eu.

– Tare mi-i drag domnișorul acesta băiete! Știi care-i secretul lui? Ridic din umeri.

– Privește în ghiveci! Gunoiul de la păsările din curte e cel mai bun îngrășământ natural! În casă aveam să descopăr ceva interesant. O cloșcă stătea întro ladă de lemn. Era foarte grijulie cu puișorii ei pufoși. Iar micuții galbeni, negri și maro profitau însă de statura mamei ca să facă alpinism.

– Măi băiete poate ți-o fi foame. Șăzi tu aici! Șoția lui ne servi numaidecât cu apă proaspătă de fântână și plăcintă de casă. Mușc cu poftă dintr-o bucată și las papilele gustative să se abandoneze în savoarea brânzei, a romului discret și a stafidelor dulci.

– Ziggy, începu bătrânul furcaș pe tonul său vioi, în Avram Iancu, meșteșugul furcilor este o tradiție veche. Am învățat de copil, uitându-mă la bătrânii satului cum se face. Tata murise și era nevoie ca cineva să ajute familia. Lucrul dracului (așa numește el meșteșugul furcilor de lemn) era dificil la început. Făceam cozile mai slabe, dar după vreo doi-trei ani de muncă sănătoasă ieșeau foarte bine. Poveștile sale continuau cu drumurile prin sate în toată Câmpia de Vest și prin Munții Apuseni cu căruța plină de cozi de furcă, târgurile de meșteșugari la care merge și ucenicii pe care îi formează. Prin fiul și nepotul său acest meșteșug merge mai departe. Bătrânul furcaș nu a ocolit să-mi spună despre perioadele mai dificile ale vieții sale peste care a trecut cu o inimă senină.

– Chiar și acum la o vârstă înaintată dorm trei-patru ore pe noapte, spuse el simplu, iar când îmi sare somnul merg din nou să lucru furci.

– Bade, de unde vine înțelepciunea? îl întreb eu la un moment dat. Doar din cărți? Mă privi cu blândețe.

– Măi ficior, cred că vine în două moduri. Prima dată, Creatorul îți dă un dar pe care ai datoria să-l folosești și să-l dezvolți mereu!

– Și al doilea ?

– Devii înțelept dacă nu te oprești niciodată din învățat, îmi spuse el zâmbind. Bătrânelul cel vioi mi-a oferit toată atenția și buna sa dispoziție, neuitând să strecoare vorbe înțelepte în poveștile sale. Au fost aproape două ceasuri de neuitat în compania sa și a bătrânicii care îi era alături de mai bine de 60 de ani. Îmi voi aminti mereu veselia lui și cele două surse ale înțelepciunii, obiceiuri simple pentru o viață lungă și împlinită. Inginerul din Ineu avea dreptate! Țara Zarandului chiar este un spațiu magic! Oare ce meșteșuguri se mai găsesc pe aici?