Meșteșug în Țara Oașului

După Carei, o zonă întinsă de câmpie unde apusul cu cerul roșiatic spre portocaliu mi-au delectat nu doar ochii, dar și sufl etul într-un mod atipic și tineresc, ajung în Țara Oașului unde se spune că spiritul oșenesc este măsurat prin: muncă, integritate și cuvântul dat. Într-un ritm energic și curios accept provocarea unui ținut cu multe dealuri și vârfuri, unde peisajele sunt cele care domină ținutul Țara Oașului.

Primesc vorbă că ar exista Mama Păpușilor cum îi spune toată lumea.
– Tinere nu te mira așa, meșteșugul impodobirii păpușilor necesită arta îndemânării și a detaliilor.
– Sunt doar suprins, dar și curios să afl u tot ce se poate, am răspuns eu.
– Tinere, văzut-ai tu o enciclopedie care parcă dă viață păpușilor?
– Niciodată până acum!
– Apăi no, fi i cu doi ochi și două urechi ațintit.
După așa hotărâre în vocea unui oșan decis să îți arate direcția în care să te îndrepți, nu-ți rămâne decât să te apuci de drum. Ajuns și la Mama Păpușilor crezi că am scăpat de dârzenia și hotărârea de carea dă dovadă?
Chiar de prin preajma porții unde locuîește, mă îa la întrebări:
– Domnișorule, de ce numai dumneata?
– Unde sunt fetele despre care eu am înțeles?
– Păi, să vedeți că ele nu sunt, zic eu.
– Cum? Și eu am pregătit costumele , gata gata să le îmbrac.Și tu nici nu le-ai luat.
Nici nu știam să mă mai strecor când mă luă așa pe nepusă masă. Mă invită înăuntru, unde în ograda mare îmi arăta cum cele două case construite una după cealaltă, umpleau spațiul.

Intru în prima casă, unde ea pregătise și un colțișor în care stăteau toate creațiile, dar și masa cu ceva bunătăți: brânzeturi, pâine, prăjituri, pălinca și
cozonac.
– Hai , servește nu sta fl ămând , zise ea.
– Servesc, dar ușor că este vreme, răspund eu.
Pot descrie că fi ul Mamei Păpușilor, solist și instrumentist pregătit ca de petrecere, făcea repetiții. pentru ceea ce urma mai târziu să se întâmple,ceva petrecere. Soțul Mamei Păpușilor întreținea atmosfera cu o pălincă arămie. Atmosfera de familie era deja instalată, iar frigul din casa abia construită, dar neterminată la interior era încălzită de pălinca ce curgea păhărel cu păhărel.
– Auzi tu mă Gheorghe, lasă băietul în pace și mai taci. Badea Gheorghe chiar tăcu. Puțin uimit de cele văzute zic în gând: – Aici femeia e gâtul și bărbatul capul.
Apoi, Mama Păpușilor îmi arată atelierul unde se întâmplă minunea păpușilor . O mașină de cusut manual era chiar în mijlocul camerei, lângă pat diversele gheme de diferite culori, colorau camera, împreună cu așternuturile tradiționale pe care le păstrează de părcă spuneai că sunt abia țesute…
Îmi spuse:
– Mama m-a învățat să cos de tânără, dar am zis: La ce mi-o trebui mie, mai târziu după ce m-oi mărita?
Și iată fl ăcău că amu ajung să îi duc dorul și mă reapuc.
– Am văzut întreaga lume până acum cu păpușile.
După o vreme, fi ul ei se oferă să mă conducă, însă ea îmi reamintește că să trimit cât mai repede fetele la îmbrăcat costumele. Mă îmbrățișează zdravăn și îmi spune să mai trec.
Lecția de prețuire a identății de la Mama Păpușilor mi-a fost transmisă. Felul limbajului chiar nu conta, pe cât modul înțelept de predare a mesajului.
Iau cu mine energia, tăria și dorința ei de a schimba ceea ce poate prin ceea ce îi face cel mai mare drag să facă. Dorește să lase prin păpușile unice arta de a dărui mai departe meșteșugul.