Inspirație la Biserica ortodoxă Sfinții Mihail și Gavril – întâlnirea neașteptată

Cupolele sau acoperișurile verzi ale clădirilor mi-au plăcut dintotdeauna. Îmi dau senzația de bogăție și mă inspiră să cutreier străzile ca simplu pieton doar admirându-le. Așa mi s-a întâmplat, privind Biserica ortodoxă Sfinții Mihail și Gavril. Fie că treceam noaptea sau ziua pe lângă ea, mă trezeam stând pe loc și privind, pur și simplu. Îmi aduc aminte că într-o în timpul unei scurte pauze de admirat biserica, am exclamat fără să vreau: “ Ce bogăție! ”.
– Așa este, spune o voce fermă de bărbat dar cu inflexiuni blânde.
Tresar. Mă uit în stânga mea și văd un domn, cu mustață, brunet, bine îmbrăcat cam pe la vreo 40 de ani . Îmi studia reacțiile cu mare atenție.
– Și în interiorul bisericii găsești o mare bogăție, continuă el încrezător, atât în obiecte de cult cât și în sentimentul de liniște care apare în tine când stai doar să te observi și să te rogi.
– Probabil, replic eu. Cert e că îmi place mult bogăția ei arhitecturală. Uitați-vă la detalii, se potrivesc perfect!
– Tinere, bogăția de orice fel îți cere să gândești, să vezi lucruri în perspectivă pe care alții nu le văd și apoi să le aduci la îndeplinire.
Așa au procedat arhitecții acestei biserici. Pentru unii e foarte greu să gândească creativ. Mintea lor e plină de sentimente de teamă sau inferioritate încât nu mai văd posibilitățile care se aștern în fața
lor. De aceea gândurile lor sunt ca niște casete vechi de mașină: repetă mereu aceleași piese triste și nefolositoare.
Oamenii care au proiectat biserica știau ce înseamnă să-ți formezi o imagine în minte și apoi să o dezvolți în cel mai mic detaliu.
– Cum ați ajuns la aceste concluzii întreb eu curios? Sunteți preot ?
Râde.
– Nu băiete, mi-au plăcut mai mult afacerile decât haina preoțească. Principiile creștine le aplic însă în viața și în afacerile mele. De multe ori când aveam proiecte de afaceri care nu mergeau, veneam să contemplu imaginea acestei biserici ortodoxe. Doar ideea că această construcție măreață nu era decât un concept în mintea unui om, îmi dădea curaj. Lăsam problemele de afaceri puțin și mă gândeam de fapt ce vreau eu să obțin și cum ar arăta în imagini. Când imaginea de ansamblu se clarifica, începeau să-mi vină soluții noi.
– Ce perspectivă domnule, zic eu uimit! Nu mă gândeam chiar așa când priveam biserica ortodoxă Sfinții Arhangheli.
Domnul cel mustăcios zâmbi.
– Nici eu când eram mai tânăr. Până când m-a învățat un bătrânel asta, un mentor d-al meu. M-a pus să promit că voi lăsa această înțelepciune să circule. Se uită în sus, pe cerul albastru.
– Bătrâne, îmi respect promisiunea față de tine!
Se întoarse brusc către mine:
– Tinere, testează informația asta. La un moment dat, o să devină o joacă.
– Rămâi cu bine!
Își așeză pălăria mai bine, se înfofoli cu paltonul și plecă spre gara din Satu Mare.